Vor veni de la răsărit și de la apus

Duminica a 21-a de peste an – 25 august 2019

Și vor veni de la răsărit și de la apus și vor fi așezați la masă în împărăția lui Dumnezeu – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 13, 22-30

În acel timp, călătorind către Ierusalim, Isus trecea prin cetăți și sate învățând.

Dar cineva l-a întrebat: «Doamne, sunt putini cei mântuiți?». El le-a spus: «Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulți vor căuta să intre și nu vor putea!

După ce stăpânul casei se va scula și va închide poarta, stând afară, veți începe să bateți la poartă, spunând: „Stăpâne, deschide-ne!”, dar el, răspunzând, vă va spune: „Nu știu de unde sunteți”. Atunci veți începe să spuneți: „Noi am mâncat și am băut împreună cu tine, iar tu ai învățat prin piețele noastre”. Însă el vă va spune: „Nu știu de unde sunteți; plecați de la mine voi toți care săvârșiți fărădelegea!”.

Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob și pe toți profeții în împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați afară.

Și vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor fi așezați la masă în împărăția lui Dumnezeu. Și, iată, unii dintre cei din urmă vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!».

Luca 13, 22-30

Pentru a înțelege pasajul evanghelistului Luca din capitolul 13, începând de la versetul 22, este necesar să știm că în timpul lui Isus poporul lui Israel credea că este singurul care se va mântui, păgânii nu.

Să ascultăm ce ne scrie evanghelistul. „Călătorind către Ierusalim, Isus trecea prin cetăți și sate învățând”. Deci Isus se îndreaptă spre ceea ce va fi etapa finală a acestei călătorii a sale, cetatea în care va întâlni moartea prin mâinile autorităților religioase.

„Cineva l-a întrebat: «Doamne, sunt puțini cei care se mântuiesc?»”. Adică vrea să știe câți sunt cei care se mântuiesc. De ce acest lucru? Pentru că se credea că mântuirea este un privilegiu rezervat poporului lui Israel. Individului care l-a întrebat câți sunt cei care se mântuiesc, Isus îi răspunde cine sunt cei care se mântuiesc.

„El le-a spus: «Străduiți-vă (literalmente luptați-vă) să intrați pe poarta cea strâmtă…»”. Isus nu ne invită la cine știe ce eforturi ascetice, la cine știe ce dificultăți pe care le prezintă această poartă… Vom vedea că nu reușim să intrăm pe această poartă nu pentru că este dificil, ci – după cum spune Isus – „pentru că mulți vor căuta să intre și nu vor reuși…”. Pentru că poarta va fi deja închisă.

Așadar, Isus nu ne invită la cine știe ce eforturi dureroase sau sacrificii pentru a intra pe această poartă, ci să ne deschidem ochii pentru că există riscul ca această poartă să fie apoi închisă. De ce? „După ce stăpânul casei se va scula și va închide poarta, stând afară, veți…”. Deci nu este greu de intrat, ci va fi închisă.

„Veți începe să bateți la poartă, spunând: «Doamne, deschide-ne!»”. Deci evanghelistul prezintă aici persoane care au o comuniune cu Isus, îl numesc Domn. „Dar el vă va răspunde: «Nu știu de unde sunteți»”, adică nu vă cunosc. De ce Isus nu-i cunoaște? Să ascultăm replica celor care au rămas afară. „Atunci veți începe să spuneți: «Noi am mâncat și am băut împreună cu tine…»”. Este o aluzie la euharistie, deci au celebrat euharistia Domnului.

„Iar tu ai învățat prin piețele noastre”, deci s-au hrănit cu cuvântul său, dar totuși Isus le va spune… „Însă el vă va spune: «Nu știu de unde sunteți»”. Isus continuă repetarea celor spuse înainte. Și apoi le spune de-a dreptul – este citatul din Psalmul 6, versetul 8: „Plecați de la mine voi toți care săvârșiți fărădelegea!”. Psalmul spune: „voi toți cei care săvârșiți răul”. De ce această asprime din partea lui Isus? Pentru că pe Isus nu-l interesează relația pe care o pot avea discipolii cu el sau cu Tatăl.

Însă pe Isus îl interesează rodul pe care această relație cu el și cu Tatăl îl aduce față de frați, cu acțiuni de iubire, milostivire, compasiune, iertare, împărțire generoasă. Aceasta este ceea ce permite comuniunea cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va întreba dacă am crezut în el, ci dacă am iubit ca el. Iată motivul răspunsului foarte dur al lui Isus „Nu vă cunosc”. Nu contează ce relație au cu Dumnezeu, pe Isus îl interesează relația pe care o au cu ceilalți.

Aceștia au participat la euharistie, dar apoi nu au fost capabili să devină pâine, să facă din viața lor pâine, hrană a vieții pentru alții; au ascultat învățătura lui, dar această învățătură nu le-a transformat existența. Iar cuvintele lui Isus sunt foarte severe: „Acolo va fi plânset și scrâșnire de dinți”. Este o imagine care indică eșecul propriei vieți. Noi în italiană spunem: „se vor lua cu mâinile de păr”.

„Când îi veți vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob (marii patriarhi) și pe toți profeții (profeții sunt cei care au denunțat cultul față de Dumnezeu și dezinteresul față de cei săraci) în împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați afară”.

Poporul lui Israel, care credea că are dreptul de a face parte din împărăția lui Dumnezeu, pentru Isus, în schimb, dacă nu transformă această cunoaștere a lui Dumnezeu în iubire față de alții, rămâne exclus. Mai mult decât atât, rămâne exclus și locul său este luat tocmai de acele popoare pe care el le considera excluse, adică păgânii. De fapt, Isus conchide: „Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi (deci toate părțile lumii păgâne) și vor fi așezați la masă în împărăția lui Dumnezeu”.

Când Isus trebuie să prezinte împărăția lui Dumnezeu, el nu o prezintă cu simboluri liturgice, religioase, ci întotdeauna conviviale, deci o masă. Ei bine, de la această masă, căreia credeau că îi aparțin de drept, ei vor fi înlăturați și vor participa în schimb cei care se considerau excluși. Și apoi iată concluzia lui Isus: „Și, iată, unii dintre cei din urmă”, adică cei pe care voi îi considerați excluși, „vor fi primii, iar unii dintre primii”, cei care credeau că au dreptul, vor fi ultimii!”.

Ceea ce ne dă Isus este un avertisment foarte sever și foarte actual. Poate exista prezumția de apartenență la o credință religioasă, de participare la acte de cult, poate exista prezumția de a avea drepturi de la care ceilalți pot fi excluși pentru că nu aparțin culturii noastre, credinței noastre, grupului nostru etnic, cred în alte zeități, se comportă în moduri diferite, așa că Isus îi invită să fie foarte atenți.

Atenție! Pentru că cei pe care îi considerați excluși, cei pe care îi respingeți vor lua locul vostru în împărăția cerurilor. Firește că primii se va ridica, iar imediat după aceea – nu există în acest pasaj al evangheliei – se vor apropia unii farisei cu amenințări cu moartea.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice