Voința lui Dumnezeu și coronavirusul

Nu sunt surprins că unii oameni dau vina pe Dumnezeu sau spun că este voința lui Dumnezeu.

Nu cred că Coronavirusul este planul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu provoacă o pandemie care pe unii îi ucide, pe mulți îi face să devină mizerabili și are efecte negative pe scară largă asupra societății.

Dumnezeu nu a cauzat acest rău!

Cei care afirmă că Dumnezeu are controlul asupra situației spun adesea că tot ceea ce se întâmplă, la bine și la rău, face parte dintr-un plan divin.

Coronavirusul? Un plan al lui Dumnezeu?

Nu reușesc să cred că un Dumnezeu iubitor vrea asta!

Dar Dumnezeu permite virusul?

Dacă mulți resping ideea că Dumnezeu cauzează pandemia actuală, mulți alții cred că Dumnezeu o permite.

Dar atunci ei trebuie să admită că Dumnezeu ar putea, de asemenea, s-o oprească! Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea pune capăt acestei pandemii printr-un act de putere. Dacă nu face acest lucru, înseamnă că are un motiv.

Așa spun apărătorii Dumnezeului care permite răul în lume.

Să presupunem că un tată îl vede pe unul dintre fiii săi înecându-se în lac. Să ne închipuim că poate să intervină și să-l salveze, dar nu o face. În schimb, îl lasă să se înece, permite astfel să moară înecat, dar apoi spune: „Nu eu am cauzat acest rău, așa că nu dați vina pe mine!”.

Nimeni nu l-ar considera un tată iubitor dacă, putând să o facă, nu previne răul pe care ar fi putut să-l împiedice.

Cei care afirmă că Dumnezeu permite pandemia de COVID-19 sfârșesc prin a submina credința într-un Dumnezeu perfect iubitor. Un Dumnezeu iubitor nu ar permite niciodată unui virus să provoace moarte și distrugere.

Alții cred că Dumnezeu permite acest rău pentru că astfel ne îndreptăm viețile noastre, ne convertim, folosind argumentul unui „bine mai mare”. „Am învățat ceva prețios din confruntarea cu această pandemie!”, am putea spune. „Această pandemie ne-a învățat că nu avem nevoie de tot ce credeam că ne trebuie”. „A fost nevoie de un virus ca să învățăm să ne schimbăm stilul de viață”.

Desigur, toate acestea sunt lucruri bune și va ieși binele din relele cu care ne confruntăm în prezent. Dar nu ar trebui să spunem că Dumnezeu provoacă sau permite răul pentru un bine mai mare.

Lucrând cu o creație în creștere, Dumnezeu lucrează încontinuu pentru a ne elibera de relele pe care nu le-a cauzat sau permis el, ci fac parte din limitele creației. Dacă există lumea, există și aceste realități de suferință, boală și rău moral.

Nu este vorba despre misterul de neînțeles al lui Dumnezeu.

Nu este nevoie să spunem: „Nu știm de ce Dumnezeu se comportă în acest fel”, invocând astfel misterul lui Dumnezeu.

În schimb, există o modalitate mai bună de a ne gândi la voința lui Dumnezeu și la coronavirus.

Dumnezeu vrea să învingă virusul. Dumnezeu vrea să prevină moartea și distrugerile pe care le vedem în prezent. Dumnezeu ne iubește pe toți, de la ființa cea mai complexă până la cea mai puțin complexă. Dumnezeu este întotdeauna activ implicat în lupta împotriva pandemiei, la toate nivelurile de existență și societate.

Dar Dumnezeu nu poate acționa singur pentru a învinge coronavirusul. Dumnezeu are nevoie de ajutorul nostru. În acest moment de luptă, Dumnezeu are nevoie de ce e mai bun în domeniul medicinei, de tot ce le stă în putere liderilor sociali, de ce e mai bun în fiecare dintre noi.

Dumnezeu ne iubește pe toți și acționează în noi toți.

Dumnezeul atotputernic este cel care face ca toate creaturile să fie puternice, și anume capabile să împlinească lucrarea sa. Imnul Sfântului Paul ne spune că iubirea nu se impune, ci se pro-pune (1 Corinteni 13, 5).

Care este voința lui Dumnezeu în vremurile pandemiei de coronavirus? Să colaborăm cu Dumnezeu, iubindu-i pe ceilalți și întreaga creație, și în același timp iubindu-ne noi înșine.

Dumnezeu cheamă fiecare persoană, fiecare familie, fiecare comunitate de credință și fiecare structură politică la răspunsuri unice de iubire.

A ne ruga lui Dumnezeu în situații de epidemie nu înseamnă a implora milostivirea divină să-și distragă privirea de răzbunare de la umanitatea suferindă. Nici nu înseamnă a-i cere lui Dumnezeu să facă ceva dacă ne iubește cu adevărat. A ne ruga astfel, ar însemna a nu crede în iubirea atotputernică a lui Dumnezeu.

A ne ruga în astfel de situații înseamnă a descoperi chemarea specifică și deosebită a fiecăruia dintre noi, pentru că în acest fel putem ajuta la realizarea planului de iubire al lui Dumnezeu în această situație. Dumnezeu ne cheamă pe toți să acționăm cu iubire în lumina a ceea ce este posibil.

Să uităm cum să-l implorăm sau să-l îndemnăm să acționeze! Dumnezeu este deja iubitor cu noi. Dumnezeu deja acționează în mine, suscitând binele pe care trebuie să-l fac… rămânând în casă.

A colabora cu autoritățile sanitare poate fi o expresie puternică a iubirii. Luarea unor măsuri de precauție rezonabile poate fi un act de iubire. Și așa mai departe…

Suntem chemați mereu să iubim. Criza noastră actuală prezintă noi provocări pentru a descoperi ceea ce iubirea necesită acum. Mă angajez să fac tot ce îmi stă în putere pentru a discerne și a răspunde apoi chemării de iubire a lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate învinge pandemia de unul singur. Dumnezeu are nevoie de ajutorul nostru. În această criză, Dumnezeu are nevoie de ce e mai bun în domeniul medicinei, de tot ce le stă în putere voluntarilor noștri, de ce e mai bun în fiecare dintre noi.

Pr. Paolo Gamberini, 17 martie 2020

Sursa: Facebook