Via o va da în arendă altor viticultori

Duminica a 27-a de peste an – 8 octombrie 2017

Via o va da în arendă altor viticultori – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 21,33-43

În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor și bătrânilor poporului: «Ascultați o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat în călătorie.

Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au omorât cu pietre. A trimis din nou alți servitori, mai numeroși decât primii, dar le-au făcut la fel.

În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-și: „De fiul meu le va fi rușine”. Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: „Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem, ca să avem moștenirea lui!”. Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?».

I-au zis: «Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit».

Isus le-a zis: «N-ați citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri”?

De aceea, vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. Și cine va cădea pe această piatră se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi».

Arhiereii și fariseii, auzind parabolele lui, și-au dat seama că vorbește despre ei și căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțimi pentru că ele îl considerau un profet.

Matei 21,33-43

Ei pretind că sunt singurii reprezentanți ai lui Dumnezeu, deținătorii voinței sale, când în realitate sunt dușmanii lui și sunt principalul obstacol în calea iubirii lui Dumnezeu față de poporul său. Denunțul lui Matei împotriva castei preoțești aflate la putere este nemilos. Să citim din capitolul 21, versetele 33-43.

Isus i-a denunțat pe marii preoți și pe bătrâni, pe conducătorii poporului, i-a denunțat spunând că acele categorii pe care ei le consideră cele mai îndepărtate de Dumnezeu, precum vameșii și desfrânatele, în realitate i-au precedat în împărăția lui Dumnezeu, iar ei au rămas afară.

Și Isus continuă spunând: Ascultați o altă parabolă… Aceasta nu este o invitație din partea lui Isus, ci un ordin imperativ. Deci Isus se adresează… „Cu ce autoritate”, l-au întrebat ei. „Cu ce autoritate faci acestea?”. Iar Isus arată care este autoritatea sa, într-o manieră imperativă. Ascultați o altă parabolă… Este a treia și ultima parabolă care are ca obiect via. Știm că în Biblie via reprezintă poporul de care Dumnezeu s-a îngrijit.

Era odată un om care avea o bucată de pământ și a plantat o vie… Referirea aici este la profetul Isaía, capitolul 5, la cântarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru via lui. A înconjurat-o cu un gard viu, a săpat un teasc și a construit un turn. Deci acest om, acest proprietar a încercat toate mijloacele pentru a asigura recolta bună a viei sale. A dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în călătorie. Când s-a apropiat timpul… Termenul grecesc înseamnă timpul potrivit. Când s-a apropiat timpul recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la agricultori, ca să ia partea lui din recoltă. Literalmente „roadele sale”. Însă iată surpriza: dar agricultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au bătut cu parul, pe altul l-au ucis, pe altul l-au lapidat. Aceasta este soarta profeților, profeții erau numiți slujitori ai lui Dumnezeu. Avem în profetul Ieremia, în capitolul 7, această denunțare a lui Dumnezeu, care spune: „Din ziua în care i-am făcut să iasă pe părinții voștri din țara Egiptului și până în ziua de azi i-am trimis la voi cu grijă” – iată grija lui Dumnezeu pentru poporul său – „pe toți slujitorii mei, profeții” – deci profeții sunt considerați slujitori ai Domnului –, „dar nu m-au ascultat și nu și-au plecat urechile, ci și-au înțepenit grumazul și au devenit mai răi decât părinții lor”. Așadar, în această imagine a acestor slujitori care sunt ciomăgiți, uciși și lapidați, este imaginea celor trimiși de Dumnezeu, a profeților. De ce această reacție? Pentru că profeții invită la schimbare, iar autoritățile religioase, casta preoțească aflată la putere, cei cărora le este adresată această parabolă, nu au nicio intenție de a se schimba. Ei vor doar să-și consolideze puterea și prestigiul.

Dar stăpânul viei nu obosește. A trimis din nou alți servitori, mai numeroși decât primii, dar le-au făcut la fel. În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-și: „Față de fiul meu vor avea respect”. Niciodată! Conducătorii religioși pretind respect față de ei înșiși, dar nu respectă pe nimeni, nu-i respectă nici pe oameni, și cu atât mai puțin pe Dumnezeu. Se uită numai la interesul lor, la conveniența lor.

Însă agricultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei… Iar aici este interesant, pentru că în timp ce proprietarul viei, care este figura lui Dumnezeu, spune, și cuvântul lui este pentru viață („l-a trimis pe fiul său, zicându-și: „Față de fiul meu vor avea respect”), cuvintele agricultorilor, figură a conducătorilor religioși, sunt cuvinte pentru moarte. De fapt, și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul”, cel care moștenește totul, haideți să-l ucidem, ca să avem moștenirea lui! Evanghelistul demască adevăratul motiv al morții lui Isus. Isus nu a murit pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci a fost interesul, conveniența castei preoțești aflate la putere, pentru că Isus risca să arunce în aer toată stăpânirea, tot prestigiul, toată onoarea pe care o aveau asupra poporului.

L-au prins, l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Evanghelistul se referă la condamnarea rezervată blasfematorilor, în afara orașului, și este aceeași moarte, același sfârșit pe care l-a avut Isus. Și iată capcana pe care Isus a creat-o pentru ascultătorii săi: Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor agricultori? Și iată răspunsul marilor preoți și al bătrânilor – repet, al acelora cărora le este adresată parabola –, care este sentința pe care și-o dau ei înșiși: Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor agricultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit. Își emit sentința. Au ucis din interes și nu știu că interesul îi distruge.

Și atunci Isus le-a spus: Nu ați citit niciodată… Este foarte ironică atitudinea lui Isus, întrebarea lui Isus. Pe marii preoți, pe bătrâni, pe cei care cunosc în mod firesc Scriptura, Isus îi întreabă dacă au citit vreodată. Pentru că nu este de ajuns să o citim, Scriptura trebuie interpretată și înțeleasă, iar criteriul de interpretare al Scripturii este binele omului. Dacă nu există acest criteriu, citim fără să înțelegem. Iată de ce Isus spune: Nu ați citit niciodată în Scripturi, și citează Psalmul 118, versetul 22: „Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară”? Constructorii, atât de inteligenți, atât de înțelepți, tocmai de piatra pe care au disprețuit-o aveau nevoie ca să susțină întreaga construcție.

Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri. De aceea, vă spun… Și iată sentința lui Isus: împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi. Deci toată puterea castei preoțești este luată și dată unui popor… Termenul grecesc „etne”, din care derivă „etnic”, indică un popor păgân. Adică ce spune Domnul? Că cei care erau considerați excluși de la mântuire vor fi cei care se vor bucura în schimb de roadele care sunt absente în poporul Domnului și vor aduce roadele cuvenite.

Ceea ce este surprinzător este că liturgiștii – sau poate nici nu mai este surprinzător – au eliminat versetul 45, care este cel care oferă explicația întregului pasaj. De fapt, concluzia este: După ce au auzit parabolele lui, marii preoți și fariseii – apar și fariseii, deci indică întreaga castă preoțească, elita spirituală – au înțeles că vorbea despre ei. Și ce au făcut? S-au căit, s-au convertit? Niciodată! Cei care dețin puterea sunt determinați de propria lor conveniență și nu se vor căi niciodată. Și, într-adevăr, căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțimi pentru că ele îl considerau un profet. Prinderea și asasinarea lui Isus este doar amânată deocamdată.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice