Verona: dezmințind dezmințirea
Verona: dezmințind dezmințirea pentru a păstra puterea
Ieri, 1 iulie 2022, printr-un comunicat de presă intitulat „Nu putem să tăcem”, semnat de pr. Domenico Consolini, directorul Serviciului diecezan pentru IRC [Predarea Religiei Catolice] și formulat ca răspuns la articolele publicate de Adista, Curia din Verona dezminte concedierea părintelui Marco Campedelli, care, prin urmare, «este încă pe deplin în activitate ca profesor de religie la Liceul Scipione Maffei». Se adâncește în mecanismele de numire a profesorilor de religie și declară că «rezultă a fi false cuvinte precum „subminare”, „concediere” apărute în articolul din „Adista.it” și, de asemenea, că generalizarea finală asupra faptului că un profesor de religie poate fi privat de locul său de muncă după bunul plac al episcopului nu corespunde adevărului». În cele din urmă, se adâncește chiar într-un act de deferență față de profesorii de religie, pentru care Biserica din Verona «își manifestă apropierea și stima» asigurându-i că «nu există nicio derivă managerială în desfășurare cu privire la ei».
Astăzi, în catedrală, într-un interviu după convocarea solemnă de anunțare a noului episcop, mons. Zenti declară în schimb contrariul. «Dacă un profesor de religie nu este în comuniune cu episcopul, nu poate preda. Iar Campedelli, în acest moment, nu este în comuniune cu episcopul. Îndemnați-l să-și analizeze convingerile, aduceți-l înapoi pe drumul cel bun!».
Pe scurt: în Giuseppe Zenti, acum episcop emerit (azi a fost numit succesorul său, mons. Domenico Pompili, fost episcop de Rieti) a predominat voința de a-și reafirma pentru ultima dată propria jurisdicție imperială asupra „preotului său”, făcând chiar un serviciu adevărului, adică admițând că într-adevăr părintele Marco Campedelli nu va mai preda, dezmințind astfel dezmințirea lui Consolini. Care rezultă a fi strivit acum între el, rolul lui și episcopul care îl abandonează la voia întâmplării.
Interviul de astăzi al mons. Zenti acordat ziarului Arena este foarte înălțător. Fiind complet improvizat, lasă să se întrezărească o mare parte din puterea imperială care guvernează un anumit tip de Biserică, greu de învins, iar episcopul Zenti nu este altceva decât un accident istoric al acestei puteri. După ce a afirmat că dacă un profesor de religie nu este în comuniune cu episcopul său nu poate preda, intervievatoarea îi atrage atenția că «aceeași comuniune ar trebui să existe între episcop și Biserică, precum și un respect față de Stat». Episcopul Giuseppe Zenti răspunde cu nevinovăție: «Păi, glumele astea (sic!) nu se pot face, vă rog!».
După o intrare amețitoare și vulgară a episcopului în detalii personale complet deplasate – „Știți unde locuiește Campedelli? Este acasă la el? Nu, i-am dat-o noi” (dar pr. Marco Campedelli nu locuiește acolo ca oaspete. n.r.) –, vine elementul decisiv care ne face să înțelegem întreaga arhitectură a poveștii. Stimulat de întrebarea dacă episcopul Pompili va fi cel care va decide viitorul lui Marco Campedelli, mons. Zenti răspunde: „Învățătura îmi revine mie, competența este a mea, dacă să-i încredințez învățământul sau nu. Eu ies la pensie când vine noul episcop. Dar până când nu vine noul episcop…” (care va veni, probabil, nu înainte de septembrie)… Dându-și seama însă că le-a oferit jurnaliștilor material incandescent, se ia de presă: „Mă târâți în argumente de hărțuire care nu sunt bune”; Toate acestea, spune el, „m-au rănit foarte mult. Vreți ca rana să sângereze și mai mult?”.
Cuvintele sunt importante. Cuvintele folosite de episcopul Zenti sunt foarte semnificative. Un amănunt, în ansamblul pirotehnic al interviului: viziunea lui asupra presei, care trebuie să fie „de bun simț”, „serioasă”, adică, evident, să fie serviabilă și delicată, și să nu inventeze „știri false”.
Adista nu este nici serviabilă, nici delicată, și nu „inventează știri false”. Dezmințirea răsunătoare de ieri făcută de bietul Consolini (sacrificat de Zenti pe altarul puterii episcopale) cu privire la Marco Campedelli, departe de a fi concediat, conținea o invitație (sau o sugestie, sau o amenințare): «Dacă autorul articolului în cauză (adică Adista, n.r.) are vreun document care atestă o astfel de suspendare, atunci să îl arate, căci altfel iubirea pentru adevăr și onoarea profesiei ar cere o retractare din partea sa». Este curios că pretinde „iubire pentru adevăr” cel care cu o zi înainte a mințit.
În orice caz, episcopul Zenti i-a răspuns pe deplin părintelui Consolini. Pe de altă parte, deși nu i se cere să știe, Adista în istoria sa de 55 de ani nu a trebuit niciodată să retracteze ceva.
Ludovica Eugenio, Adista, 02/07/2022
Sursa: Adista
