Vegheați, căci nu știți când vine stăpânul casei
Duminica I din Advent – 29 noiembrie 2020
Vegheați, căci nu știți când vine stăpânul casei – pr. Alberto Maggi OSM
Marcu 13, 33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: 32«Cât despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl. 33Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul! 34Va fi la fel ca un om care a plecat în călătorie și, lăsându-și casa, a dat putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.
35Vegheați, așadar, căci nu știți când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau în zori, 36ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheați!».
Marcu 13, 33-37
Liturgia din prima duminică a Adventului[1] ne prezintă ultimele cinci versete ale capitolului celui mai dificil, fără îndoială, din Evanghelia după Marcu, capitolul 13, atât de complex încât evanghelistul însuși în acest capitol scrie: „Cel care citește – lectorul – să înțeleagă bine!”. Ce lucru extraordinar, dificil în acest capitol spune Isus? El anunță că orice instituție care nu este în favoarea omului și care nu scoate la suprafață umanul, este destinată să dispară. Dar ca să dispară, Isus are nevoie de colaborarea discipolilor săi care anunță vestea cea bună și, prin urmare, fac ca toate veștile false să dispară și să se manifeste ca minciună.
Desigur, puterea care se simte amenințată nu stă nemișcată, ci începe persecuția, chiar mortală, dar Isus îi asigură pe ucenicii săi: „Nu vă faceți griji, pentru că între cei care persecută în numele lui Dumnezeu și cei care sunt persecutați, Dumnezeu este de partea celor din urmă”. „Iar în ceea ce privește sfârșitul vostru” – și era versetul 32, înainte de cele pe care liturgia ni le prezintă astăzi – „nu vă preocupați pentru că Tatăl știe asta”. Adică, destinul nostru, viața noastră îi sunt cunoscute Tatălui, noi suntem în mâinile Tatălui, deci [să avem] cea mai mare seninătate.
Apoi Isus… Și aici evanghelistul prezintă formularea cuvintelor sale cu două imperative pentru a sublinia importanța; primul este: fiți atenți!, iar al doilea: rămâneți treji! Este o invitație de a rămâne treji. De ce? Pentru că spune: Nu știți când va fi timpul. În limba greacă, pentru a spune timp sunt folosite două expresii: una pe care o cunoaștem și în limba italiană pentru că a intrat în limbajul nostru, termenul grecesc este krónos, din care derivă cronologie, cronometru, și indică timpul în sensul său cantitativ, numeric; celălalt termen în schimb se numește kairós.
Ce era kairós? În mitologia greacă, kairós era un tânăr, o zeitate care era complet goală, avea drept caracteristică aripi la picioare, era mereu rapid, era chel și avea un moț pe frunte. Când îți ieșea în cale, sau îl apucai din zbor… De aici vine expresia pe care o știm cu toții și o folosim: „a prinde ocazia din zbor”. De unde provine? Provine exact din această mitologie. Ori îl prindeai de moț, ori era pierdut pentru totdeauna.
În Evanghelia lui Marcu, acest termen, kairós, este folosit de cinci ori pentru a indica urgența. Ce este acest moment oportun? Ce este acest moment prețios, această ocazie? Că Domnul vine în întâmpinarea noastră și ne oferă într-un mod nou iubirea și viața sa. Ne revine nouă să primim această iubire și această viață și să știm să o formulăm în forme noi.
Apoi, Isus ne invită de trei ori să fim vigilenți: Vegheați, vegheați, vegheați. Și tot de trei ori vom găsi îndemnul și în capitolul următor, în Ghetsemani, când Isus le va cere din nou discipolilor să vegheze, adică să rămână treji, așa cum a spus înainte. De ce trebuie să fie treji? Dormitul în limbaj biblic înseamnă să nu fii interesat de ceea ce se întâmplă, să ai capul în altă parte. Așadar, Isus ne invită să dăm dovadă de solidaritate pentru a face această schimbare a societății împreună cu el și asemenea lui: o societate în care să apară tot mai mult ceea ce este uman pentru că Dumnezeu este în noi, iar acest Dumnezeu se manifestă în noi nu atunci când ne înălțăm spre cer, ci atunci când suntem mai umani. Cu cât suntem mai umani, cu atât mai mult se manifestă divinul care este în noi.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii biblice
[1] Capitolul 13 din Evanghelia după Marcu este cel mai dificil și mai complex din întreaga sa Evanghelie. La complicarea tabloului contribuie și alegerile de neînțeles ale liturgiștilor care în pasajul de astăzi mutilează versetul inițial, cel care ajută la înțelegerea întregului fragment: „Cât despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl” (Cf. Alberto Maggi).
