Vameșii și desfrânatele v-au luat locul în împărăția lui Dumnezeu

Duminica a 26-a de peste an – 28 septembrie 2014

I-a părut rău și s-a dus. Vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 21,28-32

În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor și bătrânilor poporului: «Ce părere aveți? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Fiule, du-te azi și lucrează în vie!”. El i-a răspuns: „Nu vreau”, dar apoi i-a părut rău și s-a dus. Apoi s-a apropiat de celălalt și i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: „Da, Doamne”, dar nu s-a dus. Care dintre aceștia doi a făcut voința tatălui?». I-au spus: «Primul».

Isus le-a zis: «Adevăr vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății, dar nu ați crezut în el, însă vameșii și prostituatele au crezut în el. Vouă însă, deși ați văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeți în el».

Matei 21,28-32

Conducătorii religioși sunt furibunzi împotriva lui Isus pentru că Isus a declarat că templul este o peșteră de tâlhari, numindu-i implicit „bandiți”. Deci se năpustesc asupra lui Isus și îl întreabă cu ce autoritate face Isus acest lucru. Și Isus nu răspunde.

Isus spune: „Mai întâi spuneți-mi voi cu ce autoritate acționa Ioan Botezătorul. Învățătura lui venea „din cer”, adică de la Dumnezeu, „sau de la oameni”?

Și autoritățile nu răspund. Nu răspund pentru că tot ceea ce determină comportamentul autorităților religioase este pe baza singurului lor Dumnezeu, cel care le reglementează existența: conveniența. Tot ceea ce fac este pentru conveniența lor.

Și tocmai pe baza convenienței lor raționează. Dacă spunem: „Din cer”, atunci ne va spune: „De ce nu ați crezut în el?” Deci mărturisesc că nu au crezut în cel trimis de Dumnezeu. Dacă spunem: „De la oameni”, oamenii cred că Ioan este un profet și deci noi ne punem viața în pericol. Deci nu răspund.

Așa că lor le adresează Isus această parabolă din Matei, capitolul 21, versetele 28-32.

Deci ceea ce spune Isus se adresează celor mai înalte autorități religioase. Ce părere aveți? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Fiule…”.

Termenul grecesc folosit de evanghelist este plin de tandrețe. L-am putea traduce mai bine cu „Copilașul meu”. Este același verb din care se naște cuvântul „a naște” și deci este un verb de mare tandrețe maternă. Du-te azi și lucrează în vie. Via, se știe, este imaginea poporului lui Israel. El i-a răspuns: „Nu vreau”, dar apoi i-a părut rău și s-a dus.

Deci există un prim fiu care răspunde negativ la invitația Domnului, dar apoi se căiește. Apoi s-a apropiat de celălalt și i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: „Da, Doamne”. Să nu ne încredem niciodată în cei care spun: Da, Doamne! Acest al doilea fiu nu are o relație cu tatăl, nu a spus: „Da, tată”, ci spune: „Da, domnule!”. El este un domn de care trebuie să asculte.

Dar nu s-a dus. În cuvintele lui Isus există un ecou al denunțului preluat de însuși Isus din profetul Isaía: „Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine”. „Da, domnule”, dar nu au nicio intenție să colaboreze la acțiunea acestui domn căruia i se adresează cu atâta respect. Și Isus spusese: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne»”… Deci, aceste persoane, se știe deja că sunt excluse din realitatea lui Dumnezeu.

Și atunci Isus întreabă autoritățile religioase: Care dintre aceștia doi a făcut voința tatălui? Iată că revine termenul „Tată”. Ar fi fost mai bine dacă și de data aceasta ar fi tăcut, dacă nu ar fi răspuns. În schimb răspund. I-au spus: „Primul”.

Isus le-a zis: „Adevăr…”. Deci este o declarație solemnă, importantă. Vă spun… Și Isus îi contrapune pe marii preoți, pe bătrâni, pe cei dintâi din societate, pe intimii lui Dumnezeu, cu publicanii și prostituatele, cei din urmă din societate, cei excluși de Dumnezeu.

Vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră… Construcția verbului grecesc, tradus prin „merg înaintea voastră”, nu indică precedență, adică ei merg înaintea voastră și apoi veniți și voi, ci indică excludere, adică v-au luat locul.

Cei despre care credeți că sunt responsabili pentru întârzierea împărăției lui Dumnezeu au ajuns deja, iar voi ați rămas afară. Și Isus încheie: Căci Ioan… Iată că revine subiectul despre Botezătorul. A venit la voi pe calea dreptății, dar nu ați crezut în el.

Niciodată autoritățile religioase nu vor crede în cineva trimis de Dumnezeu. Niciodată! Sunt complet refractare la anunțurile divine. Sunt complet surde la Cuvântul Domnului. Însă vameșii și prostituatele, adică categoriile considerate cele mai îndepărtate de Dumnezeu, cele din cauza cărora se credea că întârzie împărăția lui Dumnezeu, au crezut în el.

Vouă însă, deși ați văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău. Iată, de trei ori în Evanghelia după Matei apare verbul „a se căi”. Aici, în parabola fiului care se căiește, în cazul lui Iuda trădătorul care se căiește… Dar autoritățile nu, autoritățile nu se vor căi niciodată. S-a căit Iuda, dar autoritățile nu se vor căi niciodată, pentru că ceea ce le determină comportamentul este conveniența, singurul Dumnezeu în care cred.

Nu au nicio altă divinitate în fața căreia să răspundă. Evanghelistul ne face să înțelegem că autoritățile religioase sunt complet refractare la vestea cea bună a lui Isus pentru că ar trebui să-și piardă puterea, privilegiile și prestigiul. Iar vestea cea bună a lui Isus este o invitație de a fi expresie a iubirii care devine slujire față de oameni.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice