Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții!

Duminica a 5-a a Paștelui – 19 mai 2019

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM 

Ioan 13,31-35

În acel timp, după ce a ieşit Iuda, Isus a spus: «Acum a fost glorificat Fiul omului și Dumnezeu a fost glorificat în el, iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, și Dumnezeu îl va glorifica în el însuși și-l va glorifica îndată.

Copilași, încă puțin mai sunt cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le-am spus iudeilor, vă spun acum și vouă: „Unde merg eu, voi nu puteți veni”. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!

Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții».

Ioan 13,31-35

În capitolul 13 al Evangheliei după Ioan, evanghelistul prezintă ultima cină a lui Isus cu discipolii săi și pe Isus până la ultima încercare de a-și oferi iubirea chiar și discipolului care îl va trăda, lui Iuda. El îi oferă pâinea, care reprezintă viața lui, dar Iuda nu mănâncă această pâine, adică nu îl asimilează pe Isus. O ia și iese.

Evanghelistul spune că „s-a scufundat în noapte”.

„După ce Iuda a ieșit [din cenaclu]” – deci a luat îmbucătura, nu a asimilat-o, ci a mers să trădeze persoana lui Isus –, „Isus a spus: „Acum…”. În întreaga Evanghelie a fost anunțat acest ceas al lui Isus și evanghelistul spune că acum se realizează. „Acum Fiul omului a fost glorificat”. De ce afirmă Isus asta după ce Iuda l-a trădat pentru a-l condamna la moarte?

Pentru că în iubirea necondiționată care îi este oferită și dușmanului, se manifestă slava lui Dumnezeu, adică slava este manifestarea vizibilă a ceea ce este Dumnezeu. Și ce este Dumnezeu? Dumnezeu este iubire care se oferă chiar și vrăjmașului, trădătorului. Isus vorbește despre el însuși ca fiind „Fiul omului”. De ce folosește această expresie care îi este atât de dragă?

„Fiul omului” înseamnă omul cu condiția divină. Deci Isus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu în condiția umană, și este fiul Omului, adică omul cu condiția divină.

„Și Dumnezeu a fost glorificat în el”. Evanghelistul prezintă o dinamică continuă în viața lui Isus, care trebuie să fie și cea a credinciosului, a iubirii primite și a iubirii comunicate. Apoi există un verset care este omis în multe manuscrise, unde evanghelistul nu face altceva decât să repete același concept. „Dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, și Dumnezeu îl va glorifica din partea sa și-l va glorifica îndată”. Cum îl va glorifica îndată? Dându-i capacitatea de a înfrunta moartea, unde aceasta nu va fi un sfârșit, ci un început, pentru că în moartea lui Isus se va revărsa Duhul asupra comunității sale.

Apoi, Isus, pentru prima dată, singura dată, are o expresie de o mare și profundă tandrețe față de discipolii săi. Îi numește „copilași”, literalmente „copilași sau copilașii mei”.

„Copilași, încă puțin mai sunt cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le-am spus iudeilor” – iată, aici Isus îi echivalează pe discipoli cu adversarii săi, autoritățile religioase –, „vă spun acum și vouă: „Unde merg eu, voi nu puteți veni”.

De ce nu pot merge? Pentru că discipolii sunt gata să moară pentru Isus, dar nu să moară ca Isus, să-și dea viața cu el și ca el. Iată de ce Isus spune că deocamdată ei nu pot merge acolo unde merge el. Și apoi iată concluzia acestui extraordinar capitol, capitolul 13, noutatea lui Isus.

„Vă dau o poruncă nouă”. Isus nu spune: „Vă dau o nouă poruncă”, adică există poruncile lui Moise și acum vă o dau pe a mea. „Vă dau o poruncă nouă”. Cuvântul grecesc pentru „nou” înseamnă „mai bun”, care înlocuiește orice altceva. Evanghelistul spusese acest lucru în prolog: „Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au venit prin Isus”.

Noua relație pe care Isus a instaurat-o cu Tatăl și cu discipolii nu putea fi încadrată în termenii vechiului legământ și are nevoie de un nou legământ care se exprimă printr-o singură, nouă poruncă. Prin urmare, „nouă” în măsura în care calitatea acestei porunci le eclipsează pe toate celelalte.

„Să vă iubiți unii pe alții! Așa cum eu v-am iubit pe voi”. Este important faptul că Isus nu vorbește cu verbe la viitor; el nu spune: „așa cum eu vă voi iubi pe voi”. Isus nu anunță moartea, sacrificiul total pe care îl va face pe cruce, ci spune: „așa cum eu v-am iubit pe voi”. Și cum a iubit Isus? Suntem în contextul ultimei cinei după Ioan, când Isus a început să spele picioarele discipolilor. Iubirea nu este reală dacă nu este transformată într-o slujire care purifică viața altora.

Aceasta este iubirea pe care Isus o cere de la noi. „Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți și voi unii pe alții!”. Slujirea este singura trăsătură distinctivă a credinciosului în comunitatea lui Isus și de fapt Isus confirmă: „Din aceasta” – adică din iubirea care devine slujire –, toți vor ști că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții”.

Isus, cu această declarație foarte clară, exclude orice alt distinctiv. Deci, nu stemelor, veșmintelor, însemnelor sau decorațiilor care vor să arate relația pe care o avem cu Domnul, ci doar o iubire care se pune în slujba celorlalți. Iar atunci când recurgem la aceste surogate, este un semnal de alarmă care se aprinde, o lumină de avertizare care se aprinde și care ne spune că probabil această iubire care se transformă în slujire nu este atât de comună încât să fie singurul distinctiv al comunității creștine.

Deci Isus lasă o singură poruncă, pe el, cel pe care evanghelistul îl prezentase drept cuvânt al lui Dumnezeu, „cuvântul s-a făcut trup”, iar acest cuvânt al lui Dumnezeu se formulează și se exprimă cu o singură poruncă care le eclipsează pe toate celelalte.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice