Va da via în arendă altor viticultori

Duminica a 27-a de peste an – 4 octombrie 2020

Va da via în arendă altor viticultori – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 21,33-43

În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor și bătrânilor poporului: «Ascultați o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat în călătorie.

Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. A trimis din nou alți servitori, mai numeroși decât primii, dar le-au făcut la fel.

În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-și: „De fiul meu le va fi rușine”. Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: „Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem, ca să avem moștenirea lui!”. Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?».

I-au zis: «Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit».

Isus le-a zis: «N-ați citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri”?

De aceea, vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. ⁴⁴Și cine va cădea pe această piatră se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi».

⁴⁵Arhiereii și fariseii, auzind parabolele lui, și-au dat seama că vorbește despre ei ⁴⁶și căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțimi pentru că ele îl considerau un profet.

Matei 21, 33-43

Dușmanul lui Dumnezeu nu este păcatul; păcătosul care îmbrățișează iubirea Domnului se poate converti. Dușmanul lui Dumnezeu în Evanghelii se numește conveniență. Conveniența ne face refractari și ostili față de acțiunea divină. Este ceea ce citim în Evanghelia după Matei, capitolul 21, versetele 33-43.

După ce le-a spus celor mai înalte autorități religioase, marilor preoți și bătrânilor, că acele categorii de persoane pe care ei le considerau excluse de la acțiunea divină, cum ar fi vameșii și prostituatele, le vor lua locul în împărăția lui Dumnezeu, Isus se adresează din nou celor mai înalte autorități, marilor preoți și bătrânilor, spunându-le: „Ascultați!”. Nu este o invitație, ci este un imperativ, este un ordin. „Ascultați o altă parabolă!”. Este a treia parabolă pe care Isus o spune având ca protagonistă via. Via era imaginea poporului lui Israel conform figurii pe care o găsim în cartea profetului Isaia la capitolul 5. Și, într-adevăr, exact via este protagonistul acestei parabole.

„Era odată un stăpân care deținea un teren, a plantat o vie acolo”. Iar aici, printr-o serie de termeni, evanghelistul indică marea preocupare a acestui domn pentru vie. „A înconjurat-o cu un gard viu, a săpat un teasc și a construit un turn”. Deci arată marea preocupare a stăpânului pentru această vie. „A dat-o în arendă unor viticultori și a plecat departe. Când s-a apropiat timpul culesului…”. Termenul folosit pentru „timp” înseamnă timpul favorabil, timpul potrivit. „I-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale”. Evanghelistul insistă asupra faptului că roadele sunt ale stăpânului.

„Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au ciomăgit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au lapidat”. Este soarta profeților. Dumnezeu a trimis necontenit profeți în poporul său și neîncetat acești profeți au fost respinși, persecutați și adesea uciși. De ce? Profeții invită dintotdeauna la schimbare, dar cei care sunt instalați la putere nu doresc schimbarea, ci menținerea privilegiului, a poziției lor de prestigiu.

„A trimis din nou alți servitori, mai numeroși decât primii, dar le-au făcut la fel. În cele din urmă l-a trimis pe fiul său”. Expresia îl indică pe fiul unic. Fiul unic este cel care îl reprezintă pe tatăl și moștenește totul. „Zicându-și: vor avea respect pentru fiul meu”. Ce iluzie! Autoritățile religioase au respect, cer respect numai pentru ei înșiși, dar nu-i respectă pe alții, pentru că tot ceea ce fac, așa cum Isus va denunța acum, se bazează pe conveniența lor și nu pe binele celorlalți.

„Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu” – termenul fiul apare pentru a treia oară – „au zis între ei: Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem, ca să avem moștenirea lui!”. Isus demască faptul că adevăratul dumnezeu al templului se numește interes, se numește conveniență. Isus nu a murit pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci a murit din cauza interesului castei preoțești aflată la putere. Deci calculul pe care acești viticultori îl fac și care, vom vedea mai târziu, sunt autoritățile religioase, se bazează numai pe conveniența lor. În timp ce Isus, pentru binele oamenilor, și-a sacrificat propria conveniență, autoritățile religioase, pentru conveniența lor, sacrifică binele oamenilor și nu ezită să-l asasineze chiar pe fiul lui Dumnezeu.

„Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie și l-au ucis”. A fi dat afară înseamnă, potrivit cărții Leviticului din capitolul 24, versetul 14, condamnarea care era rezervată blasfematorilor. Cele mai înalte autorități religioase ale poporului îl consideră pe Isus, fiul lui Dumnezeu, un dușman al lui Dumnezeu, un blasfemator și, ca atare, trebuie să fie eliminat. „Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”. Iar marii preoți și bătrânii, cărora Isus le-a adresat parabola, emit propria lor sentință: „Pe acei răi îi va ucide fără milă”. Pentru a reda textul grecesc mai bine, ar trebui să fie tradus: „îi va face să piară mizerabil pe acești mizerabili” sau „pe acei răi îi va distruge cu răutate”. Deci își dau ei singuri sentința lor.

„Iar via o va da în arendă altor viticultori” – adică popoarelor păgâne – „care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. Iar Isus, cu profundă ironie – să ținem cont de faptul că se adresează unor persoane pioase, marilor preoți și bătrânilor, care cunosc Scriptura –, ca și cum marii preoți ar fi niște ignoranți, le spune: „N-ați citit niciodată în Scripturi…?”, și citează Psalmul 118: „Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară”. Piatra care a fost aruncată era de fapt piatra cea mai importantă. „Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri”.

Și iată sentința lui Isus: „De aceea, vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi”. Isus a spus deja că grupurile sociale considerate de religie ca fiind cele mai îndepărtate, cum ar fi prostituatele și publicanii, au trecut în față, nu în sensul de a preceda, ci de a fi luat locul marilor preoți și bătrânilor; acum Isus spune în mod clar că „împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui popor” – se înțelege un popor păgân – „care va aduce roadele cuvenite”.

Este o amărăciune faptul că, în versiunea liturgică, a fost eliminat versetul 45, care este cel care ne face să înțelegem semnificația, și anume cui îi este adresată această parabolă. „Auzind parabolele sale, marii preoți și fariseii au înțeles că vorbea despre ei și căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțimi, care îl considerau un profet”. Cuvintele lui Isus nu trezesc o dorință de căință – autoritățile nu se căiesc niciodată –, ci doar de eliminare a celui care i-a demascat.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice