Un punct de referință în problemele sexualității
Pr. Georg Sporschill: Care este punctul dumneavoastră de vedere personal asupra acestor problematici ale sexualității? Ca teolog, puteți oferi un punct de referință?
Card. Carlo Maria Martini: Dăruirea este cheia iubirii: acest lucru este fundamental pentru mine. Omul este chemat să meargă dincolo de sine. Aceasta înseamnă să fii prezent pentru alții și să ai nevoie de ei. Dăruirea însă privește și transcendența. Ne putem ridica de la un nivel la altul mai sus. Această dinamică este inerentă iubirii conjugale, care începe de la elementul animal și de la reproducerea speciei, dar are un scop. Prin intermediul prieteniei și al colaborării, al ocrotirii celor slabi și al educației, transcendența ne conduce la Împărăția lui Dumnezeu. Prin dăruirea de sine, ființele umane se deschid către Dumnezeu. În întâlnirea fizică tindem spre acest țel. A privi la această țintă este mai important decât a ne întreba dacă este permis sau dacă este păcat. Sexualitatea are o dinamică care nu te lasă mulțumit de ceea ce ai obținut. Dacă rămâi acolo unde ești, te distrugi pe tine și relația. Când Paul spune că trupul nu este pentru nerușinare, ci pentru Isus Cristos, el vrea să facă aluzie la transcendența întâlnirii, la creșterea iubirii fizice și spirituale.
Pr. Georg Sporschill: Având în vedere modul în care tinerii trăiesc astăzi sexualitatea, cum poate Biserica să înceapă un dialog cu ei pe acest subiect? La ce ar trebui să țină? La ce ar trebui să facă referință?
Card. Carlo Maria Martini: Față de când eram tânăr, astăzi lumea este foarte diferită, cel puțin mai deschisă și mai sinceră. Odată nu se putea și nu se dorea să se vorbească despre subiectul sexualitate, acesta era mărginit la confesional și la sfera vinovăției. Nu acesta este locul care îi revine, cu excepția cazului când vine vorba de vinovăție și probleme. Astăzi există o mare dezinvoltură. În întâlnirea și dialogul dintre părinți, fii și fiice, adulți și copii, văd o oportunitate pentru o sexualitate sănătoasă și umană.
Se pleacă de la o responsabilitate conștientă față de copii. Pot să îmi asum responsabilitatea de a aduce pe lume un copil sau nu? Tinerii reflectă asupra acestui lucru și vorbesc cu persoane de încredere. Niciun episcop și niciun preot nu mai ignoră de acum că apropierea fizică a persoanelor înainte de căsătorie este o realitate. Dacă vrem să protejăm familia și să promovăm fidelitatea conjugală, trebuie să ne revizuim modul de a gândi. Iluziile și interdicțiile nu duc nicăieri.
De la prieteni și cunoscuți am avut posibilitatea să văd că tinerii plecau în vacanță cu ei și dormeau împreună într-o cameră. Nimeni nu se gândea să ascundă acest lucru sau să îl considere o problemă. Ar fi trebuit să spun ceva despre asta? Este dificil. Nu reușesc să înțeleg totul, chiar dacă simt că aici poate se naște o nouă atenție reciprocă, o învățare comună și un acord mai solid al generațiilor. Acest lucru îi face fericiți pe bătrâni și tineri și nu-i lasă singuri nici pe unii, nici pe ceilalți în întrebările lor despre iubire și singurătate. Îmi doresc să însoțesc această evoluție cu bunăvoință, punând întrebări și rugându-mă.
Cred că nu este momentul să căutăm răspunsuri universale. Îmi amintesc întotdeauna un principiu pastoral și psihologic fundamental conform căruia răspunsurile cad pe un teren fertil doar atunci când s-a pus mai întâi o întrebare, când am observat și am ascultat. Mai ales în aceste problematici profund umane, precum sexualitatea și corporalitatea, nu este vorba de rețete, ci de parcursuri care încep și continuă cu persoanele. Un cunoscut medic considera că mulți posedau în acest domeniu o „ignoranță inocentă”. Nu putem pretinde din partea copiilor și a tinerilor tot ceea ce ar fi ideal. Își vor găsi drumul încetul cu încetul. Parcursurile nu pot fi impuse de sus, de la birouri sau de pe scaunele episcopale. Conducerea Bisericii este scutită de această povară dacă ascultă și are încredere în dialogul cu tinerii. Este esențial să promovăm capacitatea de judecată a fiecărui creștin.
În ultimă instanță, Biserica poate și trebuie totuși să facă referire la Biblie. Biblia limitează în mod evident mesajele despre sexualitate. În fața adulterului trasează o linie clară. Este absolut interzis să invadezi căsătoria altuia. Biblia este foarte clară și cu privire la violența împotriva femeilor. Este interzisă. Isus îi pune în centru pe copii și pe toți cei care au nevoie de protecție. Felul în care sunt tratați denunță gradul de umanitate al unei societăți. Indiferent de aceste linii clare trasate de Biblie, trebuie să facem referință la responsabilitatea personală și la discernământul spiritelor.
Nu trebuie să uităm că, în ciuda tuturor acestor lucruri, a existat o dezvoltare pozitivă în înțelegerea sexualității în cadrul Bisericii. În trecut era considerată într-un mod foarte limitat, orientată doar către procreare. Teologii de morală vorbeau despre finis primarius, despre scopul principal al sexualității. Chiar și în acest caz, Conciliul Vatican II a creat un orizont mult mai larg și a atribuit cu bună știință aceeași importanță comuniunii și iubirii reciproce a soților.
Card. Carlo Maria Martini – pr. Georg Sporschill, Conversazioni notturne a Gerusalemme (Conversații nocturne la Ierusalim), Oscar Mondadori, Milano 2014, pp. 95-97.
