Tu spui că eu sunt rege

Duminica a 34-a de peste an – Cristos, Regele Universului – 25 noiembrie 2018

Tu spui că eu sunt rege – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ioan 18,33-37

În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: «Tu ești regele iudeilor?». Isus a răspuns: «De la tine însuți spui aceasta sau ți-au spus alții despre mine?».

Pilat a răspuns: «Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?».

Isus a răspuns: «Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici».

Atunci Pilat i-a zis: «Așadar, ești rege?». Isus i-a răspuns: «Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu».

Ioan 18,33-37

Procesul lui Isus potrivit lui Ioan, în capitolul 18 al Evangheliei sale, este un proces destul de ciudat, pentru că există judecătorul căruia îi este frică de acuzat și acuzatul este cel care adresează întrebările judecătorului. De ce acest lucru? În timp ce Isus legat este pe deplin liber, Pilat, care este liber, este în realitate legat de condiționările conveniențelor sale, ale puterii. Dar să vedem ce ne scrie evanghelistul în capitolul 18, începând de la versetul 33.

Atunci Pilat a întrat din nou în pretoriu, a pus să fie chemat Isus și i-a zis: „Tu ești regele Iudeilor?”. Pilat este surprins: i l-au predat pe Isus ca pe un răufăcător, ca pe un pericol pentru romani, dar nu pare să vadă asta în Isus, el nu are nimic din înfățișarea periculosului revoluționar care ar fi trebuit să-i alunge prin forță și violență pe romani. Așadar, îi pune această întrebare. Ei bine, exact cum a făcut cu gardianul când l-a pălmuit, Isus, care este omul liber, vrea să-i elibereze pe oameni, vrea să-i facă să gândească cu mintea lor. Isus a răspuns… Și iată, el este cel care îi pune întrebări lui Pilat. Spui asta de la tine sau alții ți-au vorbit despre mine? Deci, Isus îl invită pe Pilat să gândească cu mintea lui, nu în funcție de ceea ce i-au spus reprezentanții instituției religioase, care cu o minciună au pus să fie arestat.

Pilat reacționează într-o manieră iritantă, furibundă: sunt oare eu iudeu? Și exprimă tot disprețul pe care îl avea față de această regiune pe care era chemat să o guverneze. Și iată acuzația dramatică: poporul tău și marii preoți te-au dat pe mâna mea. Evanghelistul, la începutul Evangheliei sale, în prolog, scrisese: „A venit la ai săi și ai săi nu l-au primit”. Toți l-au respins, nu numai cei puternici, ci chiar și cei supuși, deci marii preoți și oamenii. Și îl întreabă: ce ai făcut? Pentru că i-au spus că Isus este un răufăcător. Ei bine, Isus nu răspunde la această întrebare și se spune că el și Pilat se află pe două sfere complet diferite. Spune Isus: împărăția mea nu este din lumea aceasta. Faptul că nu este din lumea aceasta nu înseamnă că nu este în lumea aceasta. Isus nu opune lumea aceasta celei de dincolo, ci două lumi diferite: lumea lui Pilat, care este lumea puterii și a stăpânirii, și cea a lui Isus, care este cea a iubirii și a slujirii. Dacă împărăția mea ar fin din lumea aceasta, slujitorii mei… Dar Isus nu are slujitori, pentru că el a venit să slujească. Și Isus face o comparație: s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor, dar împărăția mea nu este de aici, mai exact „dintre acestea”. Așadar, evanghelistul îl prezintă pe Isus prin două lumi diferite: cea a iubirii care produce viață și cea a puterii care produce în schimb moartea.

Atunci Pilat, și mai surprins, întreabă: Așadar, tu ești rege? (!) Dar Isus nu este interesat de acest discurs al regalității și îl întrerupe aici. A răspuns Isus: „Tu spui: eu sunt rege”. Mai exact, evanghelistul scrie: „tu spui că eu sunt rege”, adică este părerea ta. Dar pe Isus nu îl interesează acest discurs despre regalitate, ci vrea să ducă discursul spre ceea ce este important pentru el tocmai pentru a-i oferi viață și lui Pilat, pentru a-l elibera. Și, spune Isus, eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit pe lume: ca să dau mărturie despre adevăr. Ce este adevărul? Adevărul, în Evanghelia după Ioan, nu este ceva ce posedăm, ci ceva ce suntem. Isus a spus „eu sunt adevărul”, nu a spus „eu am adevărul”, noi umblăm în adevăr. În dialogul cu Nicodim, Isus i-a pus în opoziție pe cei care fac adevărul cu cei care fac răul. Deci, a face adevărul înseamnă a face binele. A face adevărul înseamnă a fi în sintonie cu planul Dumnezeului creației, care pune binele omului drept valoare supremă. Acesta este adevărul în Evanghelia după Ioan.

Apoi Isus dă această indicație prețioasă și valabilă pentru totdeauna: oricine este din adevăr… Deci, nu spune „oricine are adevărul”, pentru că cel care are adevărul, în baza adevărului pe care crede că îl deține, se consideră îndreptățit să-i judece și eventual să-i condamne pe cei care nu gândesc ca el. Nu. Oricine este din adevăr… Deci oricine și-a pus viața în acord cu această undă a iubirii care ține universul în viață, iubirea creatorului pentru creaturile sale, ascultă glasul meu. Isus nu spune, așa cum ne-am fi așteptat, „oricine ascultă glasul meu este din adevăr”. Nu. Pentru a asculta, adică a înțelege glasul lui Isus, mesajul său, este necesar să facem o alegere prealabilă. Care? Aceea de a pune binele omului ca valoare absolută în viața noastră. Numai cei care fac acest lucru înțeleg glasul lui Isus.

Pasajul evanghelic se încheie cu Pilat care spune: Ce este adevărul? Prima dată când a apărut în Evanghelia lui Ioan termenul „adevăr”, a fost în prolog, unde Isus este prezentat ca fiind „plin de har și de adevăr”; ultima dată când apare cuvântul „adevăr” este aici, în acest capitol, unde apare Pilat, cel care este golit de adevăr.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice