Tu ești Petru; ție îți voi da cheile împărăției

Solemnitatea „Sfinții Petru și Paul” – 29 iunie 2014

Tu ești Petru; ție îți voi da cheile împărăției cerurilor – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 16,13-20

În acel timp, venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul omului?». Ei i-au răspuns: «Unii spun Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre profeți».

El le-a spus: «Dar voi cine spuneți că sunt?». Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!».

Isus, luând cuvântul, a spus: «Fericit ești, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ți-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îți zic: tu ești Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porțile iadului nu o vor birui. Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri».

Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristosul.

Matei 16,13-20

Pentru a-i ține pe discipoli departe de aluatul fariseilor, adică de doctrina fariseilor și a saduceilor, Isus îi duce departe de instituția religioasă iudaică și îi conduce în nordul extrem al țării. Este ceea ce scrie Matei în capitolul 16, versetele 13-20.

„Isus, venind în părțile Cezareii lui Filip…”. Cezareea lui Filip se află în nordul extrem al țării, este cetatea construită de unul dintre fiii lui Irod cel Mare, Filip, iar pentru a o deosebi de cealaltă Cezaree maritimă, a fost numită Cezareea lui Filip.

Pe vremea lui Isus cetatea era în construcție. Acesta este un detaliu pe care trebuie să-l reținem. În apropierea cetății se afla unul dintre cele trei izvoare ale râului Iordan, care era considerat și intrarea în împărăția morților. Deci acestea sunt elemente de care trebuie să ținem cont pentru a înțelege ceea ce ne relatează evanghelistul.

Ei bine, Isus îi conduce pe discipolii săi atât de departe de Iudeea și chiar de Galileea pentru a le pune o întrebare. „I-a întrebat pe discipolii săi: «Cine spune lumea…»”, literalmente „oamenii”, „că este Fiul omului?”. Evanghelistul îi pune pe oameni în opoziție cu Fiul omului, omul care are condiția divină; deci omul care are spirit și cei care nu îl au.

Isus vrea să-și dea seama care a fost efectul predicării discipolilor pe care el i-a trimis să vestească noutatea împărăției. Răspunsul este dezamăgitor. „I-au răspuns: «Unii spun Ioan Botezătorul»”, pentru că se credea că martirii vor învia imediat. „Alții, Ilie”. Potrivit tradiției, profetul Ilie nu era mort, ci fusese răpit la cer și avea să se întoarcă când va sosi viitorul Mesia.

„Alții, Ieremia”. Tot conform tradiției, Ieremia scăpase de o încercare de lapidare. „Sau unul dintre profeți”. Era așteptat unul dintre profeții anunțați de Moise. În orice caz, toate personajele privesc trecutul. Nimeni, nici discipolii, nici oamenii cărora li s-au adresat, nu au înțeles noutatea adusă de Isus.

Atunci Isus spune: „Dar voi…”, deci se adresează întregului grup, „cine spuneți că sunt?”. Isus s-a adresat întregului grup de discipoli, dar numai unul ia inițiativa. „A răspuns Simon Petru”. Simon este numele, Petru este o poreclă negativă care indică încăpățânarea lui, iar când evanghelistul îi prezintă cu acest supranume, înseamnă că există ceva contrar anunțului lui Isus.

„A răspuns Simon Petru: «Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!»”. În sfârșit este cineva dintre discipoli care a înțeles că Isus nu este fiul lui David, cel care impune împărăția prin violență, ci este fiul Dumnezeului (literalmente) dătător de viață, și anume care comunică viață. „Și Isus i-a spus: «Fericit ești tu, Simon”. De ce fericit? Petru este curat cu inima și deci îl poate vedea pe Dumnezeu.

El îi spune „fericit”, dar îl numește „fiul lui Iona”. Cuvântul „fiu” în cultura ebraică nu-l indică doar pe cel care s-a născut din cineva, ci pe cel care se aseamănă prin comportament cu cineva. Și Isus îl numește „fiul lui Iona”. Iona este singurul dintre profeții Vechiului Testament care a făcut exact opusul a ceea ce i-a poruncit Domnul. De fapt, Domnul îi spusese: „Iona, mergi la Niníve să predici convertirea, altfel voi nimici cetatea!”, iar Iona a făcut contrariul.

În loc să meargă spre est, s-a urcat pe navă și s-a îndreptat spre vest. Apoi, în cele din urmă, Iona a fost convertit. Deci, în acest „fiu al lui Iona”, Isus îi face portretul lui Petru: el va face întotdeauna opusul a ceea ce îi va cere Isus să facă, dar apoi, în final, se va converti.

„Căci nu carnea şi sângele ți-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri”. Iată, Petru este fericit pentru că este cel curat cu inima care îl poate vedea pe Dumnezeu. „Şi eu îți zic: «Tu ești Petru…»”. Termenul grecesc folosit de evanghelist este petros, care indică o cărămidă, o piatră, care poate fi adunată și folosită pentru o construcție. „Și pe această piatră…”. Piatră, petra, nu este femininul lui Petru, petros. Evanghelistul folosește termenul grecesc petra, care indică stânca care este bună pentru construcții. Este același termen pe care Isus, în capitolul 7, l-a ales pentru casa construită pe stâncă.

Așadar, Isus îi spune lui Simon: „Tu ești o cărămidă, și pe această stâncă”, iar stânca este Isus, „voi zidi Biserica mea”. Termenul grecesc ecclesia [biserica] nu are nimic sacral, ci este un termen profan care indică întrunirea, adunarea celor care sunt convocați. Deci Isus nu vine să construiască o nouă sinagogă, ci o nouă realitate care nu are conotații religioase, și pentru aceasta folosește acest termen profan.

„Și puterile…”, literalmente „porțile…”; porțile unei cetăți indicau vigoarea, puterea ei. „Și puterile hadesului…”, adică ale împărăției morților… Amintesc că scena are loc în apropierea uneia dintre peșterile despre care se credea că ar fi intrarea în împărăția morților. „Nu o vor birui”.

Când o comunitate este clădită pe Isus, fiul Dumnezeului celui viu, deci se comunică viață, forțele negative, forțele morții, nu vor avea nicio putere.

„Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor”. A da cuiva cheile însemna a-l considera responsabil de siguranța celor dinăuntru. Am mai spus și alte ori că împărăția cerurilor în Evanghelia după Matei nu înseamnă o împărăție în ceruri, ci este împărăția lui Dumnezeu. Deci Isus nu îi dă lui Petru cheile de acces la viața de apoi, nu îl însărcinează să deschidă sau să închidă, ci îl consideră responsabil pentru cei care se află în această împărăție, care este alternativa pe care Isus a venit să o propună.

„Tot ceea ce vei lega pe pământ…”, aici evanghelistul folosește limbajul rabinic, care înseamnă să declari o doctrină autentică sau nu”, „va fi legat în cer”, adică în Dumnezeu. „Și tot ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. Ceea ce Isus îi spune acum lui Petru, mai târziu, în capitolul 18, le va spune tuturor discipolilor.

Ultimele cuvinte pe care le va folosi Isus în această Evanghelie reprezintă trimiterea ucenicilor să meargă să învețe „tot ce v-am poruncit”. Deci, în învățătura lui Isus, acest mesaj care comunică viață, există aprobarea divină, din partea cerurilor. Dar, iată surpriza: „Le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristosul”.

Atunci când Isus poruncește înseamnă că există împotrivire. În răspunsul lui Petru a existat o parte pozitivă prin faptul că l-a recunoscut pe Isus ca fiu al Dumnezeului care comunică viață, Dumnezeul cel viu, dar partea negativă care este? Oamenii au spus că Isus este Cristosul, adică Mesia cel așteptat de tradiție. Atunci Isus spune: „Asta nu trebuie să spuneți nimănui”, pentru că el nu este Mesia cel așteptat de tradiție.

Isus este Cristos, este Mesia, dar într-o formă complet diferită, el nu va folosi puterea, ci iubirea; nu va porunci, ci va sluji. Și asta va provoca acum ciocnirea cu Simon. Cel care a fost definit „piatră” pentru construcție, va deveni o piatră de scandal.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice