Tu ești Petru și ție îți voi da cheile împărăției

Duminica a 21-a de peste an – 23 august 2020

Tu ești Petru și ție îți voi da cheile împărăției cerurilor – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 16,13-20

În acel timp, venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul omului?». Ei i-au spus: «Unii, Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre profeți».

El le-a spus: «Dar voi cine spuneți că sunt?». Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis: «Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!».

Isus, luând cuvântul, i-a spus: «Fericit ești, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri».

Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristosul.

Matei 16,13-20

Evanghelia din această duminică este capitolul 16 din Matei, versetele 13-20, foarte importante chiar și pentru istoria bisericii. Care este contextul? Isus i-a pus în gardă pe discipolii săi împotriva aluatului fariseilor, o doctrină religioasă bazată pe dumnezeul legii, cel al sacrificiului, al meritului, al purului și impurului. Isus vrea ca ei să înțeleagă că Dumnezeu este un tată care este doar iubire. Pentru a face acest lucru, el îi duce în nordul îndepărtat al țării – chiar pe pământ păgân – în Cezareea lui Filip, o cetate care era în construcție, în care există unul dintre cele trei izvoare ale Iordanului și mai ales în care a existat o prăpastie mare, o peșteră, care era considerată a fi intrarea în împărăția morților.

Aici, în acest loc – deci departe de influența fariseilor –, Isus îi întreabă pe discipoli: „Cine spun oamenii că este Fiul omului?”. Iar evanghelistul îl pune pe fiul omului – omul care are condiția divină – în contrast cu oamenii, care nu o au. Răspunsul este dezamăgitor și este o consecință a confuziei pe care discipolii o au în cap și a predicării pe care au făcut-o.

Într-adevăr, ei vorbesc despre toate personajele trecutului, despre marii reformatori; unii spun Ioan Botezătorul, pentru că exista credința că martirii aveau să învie; alții Ilie, faimosul profet care urma să vină înaintea lui Mesia; alții Ieremia sau unul din profeți. Toate sunt răspunsuri care privesc trecutul, nu au înțeles noutatea lui Isus: sunt cu toții personaje care sunt reformatori ai instituțiilor, dar Isus nu a venit să reformeze instituțiile, ci să le elimine. Ceea ce s-a crezut că permite comuniunea cu Dumnezeu, pentru Isus, în schimb, este ceea ce o împiedica.

Așadar, Isus întreabă: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Răspunde pentru toți Simon Petru, afirmând: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!”. În sfârșit, unul dintre discipoli, Simon Petru, înțelege că Isus nu este fiul lui David, ci fiul lui Dumnezeu. Fiul lui David este cel care seamănă cu faimosul rege David, care a impus împărăția prin luarea vieții dușmanilor săi; fiul lui Dumnezeu este cel care își va da viața chiar și pentru dușmanii săi. Deci, în sfârșit, Simon Petru înțelege această realitate, dar, vom vedea, doar pentru puțin.

Și Isus îl laudă, îl numește „fericit…”. Este fericirea celor puri, celor care îl văd pe Dumnezeu, și îi spune: „Tu ești Simon, fiul lui Iona…”. De ce fiul lui Iona? Cine este Iona? Pentru că Iona este singurul profet care a făcut exact opusul a ceea ce Dumnezeu i-a poruncit. Dumnezeu i-a poruncit să predice convertirea la Ninive, iar Iona s-a dus în cu totul altă parte; apoi în cele din urmă se convertește. Prin urmare, numindu-l fiul lui Iona, Isus îl fotografiază pe Petru pentru a-l face să înțeleagă care va fi itinerarul său, întotdeauna în opoziție cu Isus, dar în cele din urmă se va converti.

Și Isus spune că Tatăl este cel care i-a revelat acest lucru. Iar aici este un verset foarte dificil, dar nu atât pentru conținut, cât pentru traduceri. Să vedem un pic: „Și eu îți zic: tu ești Petru…” – Petru este traducerea termenului grecesc „petros”, care indică o piatră, o cărămidă sau oricum ceva potrivit pentru construcție – „și pe această piatră…”, iar aici evanghelistul folosește termenul „petra”, care nu este femininul lui „petros”, ci înseamnă stâncă; este puțin ca în limba italiană când eu spun „port” și „poartă”, nu însemnă că este același cuvânt, unul masculin și celălalt feminin.

Așadar, Isus spune: „Tu ești o cărămidă, un pietroi, iar pe această piatră, pe această stâncă care sunt eu…”; Isus a vorbit deja despre această stâncă, este cea pe care omul își construiește casa și atunci când se revarsă apele și vin vânturile, ea rămâne fermă. Stânca este credința în Isus sau Isus însuși. Deci este importantă această distincție între „petros”, care înseamnă cărămidă, și „piatră”, stânca pe care se construiește.

Văzând că, în sfârșit, unul dintre discipoli a înțeles că el este Fiul lui Dumnezeu care comunică viață, Isus spune: „Iată, tu ești prima cărămidă cu care voi construi, „voi edifica biserica mea”. Termenul grecesc „ecclesia” înseamnă adunarea celor convocați. „Și porțile lumii din adâncuri nu vor prevala asupra ei”. Este important locul: am spus că era această peșteră celebră despre care se credea că este intrarea în împărăția morților; ei bine, Isus spune: „Iată, forțele morții nu vor avea niciodată putere asupra unei comunități fondate pe Dumnezeul cel viu”; viața va fi întotdeauna mai puternică decât moartea.

Și continuă Isus: „Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor…”; este util să ne amintim că „împărăția cerurilor” în Matei nu înseamnă viața de dincolo, ci societatea alternativă pe care Isus a venit să o inaugureze. Aceste chei nu sunt ceea ce au devenit în imaginația colectivă: Petru cu cheile care deschide și închide; nu asta înseamnă. Care este semnificația cheilor? Cel căruia îi erau date cheile cetății era responsabilul pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor care locuiau în interiorul zidurilor; aceasta este semnificația faptului de a avea cheile.

Și apoi Isus folosește o expresie tipică rabinilor: „Ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și tot ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”. Este limbajul rabinic prin care era indicată învățătura, interpretarea legii declarând doctrina ca fiind adevărată sau nu. Tocmai cărturarii erau aceia care aveau cheile științei. Prin urmare, Isus ne asigură că o comunitate care se bazează pe credința în Dumnezeul cel viu și pune pe primul loc obiectul creației, binele, bunăstarea omului, învățătura acestei comunități este susținută de Cer.

Dar există ceva ce nu a mers bine. Isus „atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristosul…”. De ce? Dacă Petru a răspuns corect, de ce să nu divulge? Pentru că el nu a răspuns corect. „Cristosul”, cu articol hotărât, îl indică pe mesia tradiției, cel care va fi învingătorul, cel care va cuceri puterea; drept urmare, Isus le poruncește să nu spună asta nimănui, iar apoi va începe să explice care este realitatea adevăratului Mesia. Și aici va avea loc ciocnirea cu Petru: cel care a fost numit „piatră pentru construcție”, după câteva minute devine o piatră de poticnire (literalmente de scandal).

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice