Tu ești Cristosul! Fiul omului trebuie să sufere mult

Duminica a 24-a de peste an – 12 septembrie 2021

Tu ești Cristosul! Fiul omului trebuie să sufere mult – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 8,27-35

În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: «Cine spun oamenii că sunt eu?». Iar ei i-au spus: «Ioan Botezătorul, alții, Ilie, iar alții, unul dintre profeți».

Atunci, el i-a întrebat: «Dar voi cine spuneți că sunt eu?». Răspunzând, Petru i-a spus: «Tu ești Cristosul!». Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să sufere mult, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.

Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se și privindu-și discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!».

Chemând la sine mulțimea şi pe discipolii săi, le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ridice crucea și apoi să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine şi pentru evanghelie, o va salva».

Marcu 8,27-35

Isus îi mustră pe discipolii săi, le spune „Aveți ochi și nu vedeți, aveți urechi și nu auziți”, în ciuda episodului vindecării surdomutului și a orbului, care erau imagini ale rezistenței din partea discipolilor, care nu înțeleg și nu acceptă nici cine este Isus, nici mesajul său. Atunci Isus îi duce în nordul îndepărtat al țării, la granița cu țara păgână, pentru a vedea dacă, departe de ideologia naționalistă dominantă, pot înțelege ceva despre el. Este ceea ce ne scrie Marcu în capitolul 8, versetele 27-35. Să citim. „Apoi Isus a plecat cu discipolii săi în satele din jurul Cezareii lui Filip”. Suntem în nordul extrem al țării, deci departe de influența Iudeii și, de asemenea, a Galileii. „Iar pe drum”. Iată, aici evanghelistul ne oferă deja un indiciu care ne face să înțelegem cum se încheie narațiunea. „De-a lungul drumului” este locul în care sămânța semănată nu a dat roade, deoarece păsările, imaginea Satanei, au venit și au luat-o. Deci acest mesaj al lui Isus va fi ineficient. Satana, imaginea puterii, este refractar la vestea bună a lui Isus.

„Îi întreba pe discipoli spunând: cine spun oamenii că sunt eu?”. Discipolii, cei doisprezece, s-au dus să predice, iar Isus vrea să vadă care a fost rezultatul acestei predicări, o confuzie totală. „Și ei i-au răspuns: Ioan Botezătorul”, pentru că se credea că martirii vor învia imediat. „Alții spun: Ilie”. Ilie este marele profet violent, care urma să vină să pregătească calea pentru Mesia. „Iar alții, unul dintre profeți”. Nu au înțeles absolut nimic, toate personajele amintite sunt din trecut.

„Atunci îi întreba pe ei: Dar voi cine spuneți că sunt eu?”. Întrebarea lui Isus se adresează tuturor discipolilor săi, dar numai unul răspunde și este prezentat cu porecla negativă care indică împotrivirea sa, încăpățânare care îl va face apoi să-l renege pe Isus. Este Petru. „Petru i-a răspuns: tu ești Cristosul”, cu articolul hotărât. Cristosul înseamnă Mesia așteptat de tradiție, cel care trebuia să vină pentru a face ca legea să fie respectată, să ocupe puterea în Ierusalim, acesta este Cristosul. Dar Marcu îl prezintă pe Isus în Evanghelia sa ca pe Cristos, dar fără articolul hotărât, adică un Mesia care trebuie complet descoperit. Într-adevăr, faptul că Isus nu este de acord este imediat evident din reacția sa: „și le-a poruncit cu asprime”, literalmente „i-a certat”, iar evanghelistul folosește – și aici în acest pasaj va apărea de trei ori, număr care înseamnă întregime – același verb care este folosit pentru a-i certa, pentru a-i alunga pe cei îndemoniți. Deci, ceea ce a spus Petru lui Isus nu-i place. „Să nu vorbească nimănui despre el și a început să-i învețe că Fiul omului…”. Petru a răspuns: „Tu ești Cristosul”, Mesia tradiției, în schimb Isus se prezintă pe sine însuși ca Fiu al omului. Isus este fiul lui Dumnezeu prin faptul că îl reprezintă pe Dumnezeu în condiția sa umană și este Fiul omului prin faptul că îl reprezintă pe om în condiția sa divină, adică dezvoltarea deplină a planului lui Dumnezeu pentru umanitate, ca omul să aibă condiția divină.

„Fiul omului va trebui să sufere mult și să fie respins”. De cine? Nu de cei păcătoși; cei care sunt ostili planului lui Dumnezeu pentru omenire sunt tocmai cei care ar trebui să-l facă cunoscut și să-l promoveze, autoritățile religioase. De fapt, întreg Sinedriul este împotriva Fiului omului: „bătrânii”, adică prezbiterii, „arhiereii”, marii preoți, și „cărturarii”, teologii oficiali. „Să fie ucis…”. Reprezentanții instituției religioase ucid planul lui Dumnezeu pentru omenire. „Și după trei zile să învie. A rostit acest discurs în mod deschis. Dar Petru…”. Iată, acest personaj apare din nou cu supranumele său negativ. „L-a luat”, literalmente „l-a prins cu putere trăgându-l spre el „și a început”. Exact așa cum a început Isus să învețe, Petru începe să-l mustre, adică să-l certe, același verb folosit de Isus, care era verbul folosit pentru cei îndemoniți. Ceea ce spune Isus pentru Petru este ceva care nu vine de la Dumnezeu, ci de la un demon. „Și a început să-l certe”.

Iată reacția lui Isus: „Dar el, întorcându-se şi privindu-și discipolii…”. Îl mustră pe Petru, dar reproșul îi privește pe toți ucenicii, deoarece toți împărtășesc această mentalitate. „L-a certat”, pentru a treia oară, „pe Petru și a spus : mergi în urma mea, Satană”. Isus îl definește pe Petru ca fiind Satana. De ce? Pentru că, la fel ca Satana, îl ispitește pe Isus să se abată de la planul său asupra umanității și, la fel ca Satana, zădărnicește efectul cuvântului, precum sămânța căzută în pământ, pe care păsările, imagine a Satanei, au luat-o imediat. Deci Isus îl ceartă pe Petru și îl tratează ca pe Satana, adică ca pe diavol, dar nu îl alungă, ci îi spune, îi cere: „întoarce-te și pune-te în spatele meu”. Nu Petru este cel care trebuie să traseze calea, ci Isus, „pentru că nu gândești conform lui Dumnezeu, ci conform oamenilor”.

Apoi, pentru prima dată, apare în această Evanghelie tema crucii; acestor discipoli, care îl urmau pe Isus din ambiție, pentru a împărtăși cu el puterea, tronul și succesul, Isus le arată în mod clar că a-l urma înseamnă a întâlni disprețul poporului, respingerea din partea societății. „Convocând mulțimea”, acum discursul se lărgește, „împreună cu discipolii săi, le-a spus: dacă”, există condiționalul, „dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine însuși”, adică să renunțe la aceste idealuri de succes, de ambiție și putere, „să-și ia”, literalmente „să-și ridice”, „crucea”… Crucea în Evanghelii nu este dată de Dumnezeu, ci ridicată de om. La ce anume se referă Isus? Nu la moartea pe cruce, se referă la momentul în care condamnatul era osândit în instanță la această tortură care apoi ducea la moarte și trebuia să ridice patibulum-ul pe umerii lui, adică axa orizontală a crucii; apoi, însoțit, târât de călău, traversa tot orașul, iar pentru lume era o obligație morală și religioasă să-l insulte și să-l lovească. Însemna singurătate totală, respingere totală și dispreț total; aceasta este crucea. Crucea pentru Isus înseamnă să accepți să-ți pierzi reputația, idealurile. Nu este o impunere pentru toată lumea, ci o consecință a celor care doresc cu adevărat să-l urmeze. „Să-și ia crucea și să mă urmeze, căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde”. Cine vrea să-și realizeze idealurile de succes, de plinătate a existenței sale merge spre dezastru. „Dar cine își va pierde viața din cauza mea și a veștii bune, o va salva”. Isus ne asigură că a trăi pentru el, chiar dacă trecem prin disprețul și respingerea din partea societății, nu va fi un dezastru, ci va fi realizarea deplină a persoanei.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice