Tu ești cel care trebuie să vină?

Duminica a 3-a din Advent – 15 decembrie 2019

Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul? – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 11, 2-11

În acel timp, auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: «Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?». Isus, răspunzând, le-a spus: «Mergeți și faceți-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Și fericit este cel care nu se scandalizează de mine».

După ce au plecat aceștia, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: «Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea înaintea ta”.

Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât el».

Matei 11, 2-11

Evanghelistul Matei scrie pentru o comunitate de evrei și prezintă figura lui Isus după modelul vieții și lucrărilor lui Moise. El și-a eliberat poporul, făcând ca Dumnezeu să dezlănțuie cele zece plăgi, celebrele zece plăgi ale Egiptului, împotriva celor care se opuneau eliberării evreilor din sclavie. Ei bine, evanghelistul îl prezintă pe Isus care nu pune în mișcare zece plăgi, zece acțiuni de pedeapsă împotriva adversarilor sau a vrăjmașilor săi, ci zece lucrări prin care comunică viață, și le comunică viață și rivalilor săi, dușmanilor săi. Toate acestea deconcertează, pentru că activitatea lui Isus nu este cea așteptată, cea care fusese anunțată de Ioan Botezătorul. Ne amintim de Mesia justițiar care are securea în mână, taie orice pom care nu rodește și îl aruncă în foc, de acest Mesia care avea să vină să împartă oamenii în curați și necurați, în buni și răi. Și, de fapt, Ioan însuși este cel care intră în criză. Să citim Evanghelia după Matei, capitolul 11, versetele 2-11.

Ioan, care era în închisoare… Evanghelistul consideră scontată vestea că Ioan este în închisoare, chiar dacă în realitate ne va spune asta abia în capitolul 14. De ce este în închisoare? Potrivit lui Matei, pentru că Ioan Botezătorul îl acuzase pe Irod că s-a căsătorit cu soția fratelui său. Dar există un istoric al vremii, Iosif Flavius, care ne oferă în „Antichități iudaice” o lectură politică a încarcerării și apoi a asasinării lui Ioan Botezătorul. Iosif Flavius scrie că Irod era îngrijorat de succes, de mulțimea care îl urma pe Botezătorul și spune: „De aceea Irod a hotărât că ar fi mult mai bine să lovească în avans și să scape de el, înainte ca activitatea lui să ducă la o răscoală”. Așadar, pentru Iosif Flavius există un motiv politic.

 Ioan este în închisoare, am spune în super-închisoarea unei fortărețe construite de Irod cel Mare pe malul de răsărit al Mării Moarte, Macheronte… Auzind vorbindu-se de lucrările lui Cristos… Iată, acestea sunt toate lucrări prin care Isus, Mesia, comunică viață chiar și păcătoșilor, chiar și dușmanilor. Prin intermediul discipolilor săi… Este straniu faptul că apar discipolii lui Ioan Botezătorul, se vede că nu l-au acceptat pe Isus ca pe cel pe care să-l urmeze. A trimis să-i spună: „Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?”. Întrebarea lui Ioan Botezătorul are toată aroma unei excomunicări, pentru că acest Isus nu este acel Mesia pe care Ioan Botezătorul îl vestise, acel Mesia justițiar, acel Mesia care venea să ducă mai departe pedeapsa lui Dumnezeu. Așadar Ioan Botezătorul, într-o criză profundă, îi trimite această excomunicare: Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul? Isus nu răspunde la polemică cu argumente teologice, biblice, ci cu faptele.

 Isus le-a spus: „Mergeți și faceți-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziți și vedeți”, adică ceea ce experimentați. Iar aici Isus enumeră șase lucrări, șase acțiuni. Numărul șase amintește de zilele creației. Prin urmare, în prelungire cu Dumnezeul creației, Isus continuă să comunice viață, iar toate acestea sunt acțiuni prin care se comunică, se restituie sau se înveselește viața oamenilor: Orbii își recapătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt purificați… Leproșii erau considerați nu bolnavi, ci blestemați, pedepsiți. Surzii aud, morții învie, iar săracilor le este vestită evanghelia, adică vestea cea bună. Și care este vestea cea bună pe care o așteaptă cei săraci? Sfârșitul sărăciei.

Isus preia această listă din acțiunile lui Mesia, așa cum fuseseră anunțate de profetul Isaía, în două capitole ale cărții sale, în capitolul 35 și în capitolul 61, dar, în ambele pasaje, Isaía anunțase și răzbunarea lui Dumnezeu împotriva păgânilor, împotriva păcătoșilor. Isus o omite: acțiunea lui Dumnezeu, prin Isus, este o ofertă de iubire pentru toți, nu există nicio formă de răzbunare sau pedeapsă. Iată de ce Isus îi proclamă fericiți – deci există o nouă fericire în această Evanghelie – pe cei care nu găsesc nicio pricină de scandal în mine! Care este scandalul? Este scandalul milostivirii. E ciudat acest lucru. În timp ce pedeapsa, pedeapsa lui Dumnezeu, fără îndoială, intimidează, dar nu-i scandalizează pe oameni, milostivirea scandaliza și continuă încă să scandalizeze oamenii, mai ales oamenii religioși, cei care cred că Dumnezeu îi iubește pentru meritele lor, pentru eforturile lor, și nu suportă această imagine a unui Dumnezeu-milostivire. Dumnezeu-milostivire înseamnă că iubirea lui nu cunoaște obstacolele puse de oameni, iubirea lui vrea să ajungă la toți. Isus vestise lucrul acesta: Tatăl său nu este Dumnezeul religiei. În orice religie Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Isus spusese: nu, acțiunea Tatălui este ca aceea a soarelui care strălucește asupra celor răi și asupra celor buni și în egală măsură și ploaia. Acțiunea Tatălui lui Isus este aceea a comunicării iubirii, independent de comportamentul și răspunsul oamenilor. Aceasta este ceea ce scandalizează: că și cei care nu merită, chiar și cei nevrednici, chiar și cei necurați, păcătoșii, pot fi obiectul iubirii lui Dumnezeu, fără o penitență prealabilă, fără o purificare prealabilă: acesta este scandalul milostivirii. Ei bine, Isus îi proclamă fericiți pe cei care nu se scandalizează.

Pe când aceștia plecau… Pleacă fără nicio reacție, ceea ce înseamnă pe de o parte neînțelegere, pe de altă parte dezacord cu ceea ce Isus a spus. Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?”. Era proverbială activitatea trestiei; era și într-o fabulă cunoscută a lui Esop. Ce este trestia? Este cea care se îndoaie la vânt, este imaginea persoanei oportuniste, cea care este întotdeauna dispusă să-și îndoaie spatele, numai să rămână la locul ei. Vântul suflă dintr-o parte, suflă și din cealaltă parte, trestia se îndoaie mereu, deci imaginea oportunistului.

Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine de lux? Iată, cei care poartă haine de lux sunt în palatele regelui! În palatele regilor sunt curtenii. Cine sunt curtenii? Sunt cei supuși puternicului de serviciu, mereu gata să schimbe steagul, mereu gata să-și schimbe vesta, să-și schimbe crezul, numai să rămână mereu pe linia de plutire.

 Ei bine, spune Isus, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, răspunde Isus, vă spun, chiar mai mult decât un profet. De ce spune Isus că Ioan Botezătorul este mai mult decât un profet? Pentru că Ioan Botezătorul este cel care a fost trimis de Dumnezeu să pregătească calea pentru Isus. Prin urmare, Isus ne face să înțelegem că, pentru a fi trimiși de Dumnezeu, colaboratori ai lui Dumnezeu, nu putem fi nici oportuniști, nici curteni, ci trebuie să mergem mereu drept pe drumul nostru.

 El este cel despre care s-a scris… Iar aici evanghelistul pune laolaltă două expresii ale Vechiului Testament, din cartea Exodului și din profetul Malahía. Iată, eu îl trimit pe mesagerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea înaintea ta. Evanghelistul prezintă figura lui Ioan Botezătorul cum a fost cea a lui Moise, care și-a condus poporul spre Țara Făgăduinței, dar el nu a intrat. Isus a fost cel care a condus apoi acest popor la eliberare.

Și, în final, elogiul lui Isus: Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăția cerurilor… Împărăția cerurilor, așa cum ne amintim, în Matei este comunitatea sa, o societate alternativă, o comunitate în care se intră prin acceptarea și îmbrățișarea primei fericiri, cea a sărăciei: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor!”. Este mai mare decât el. Ioan Botezătorul nu a putut să intre în această comunitate tocmai pentru că a fost încarcerat și, mai presus de toate, nu a putut să se nască din nou, să renască din Duh, prin trecerea de la fiul femeii la fiul lui Dumnezeu.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice