Toți au mâncat și s-au săturat

Duminica a 18-a de peste an – 2 august 2020

Toți au mâncat și s-au săturat – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, când Isus a auzit [de moartea lui Ioan Botezătorul], a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte.
Mulțimile, când au auzit lucrul acesta, l-au urmat pe jos din cetăți. Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mare mulțime, a simțit compasiune față de ei şi le-a vindecat bolnavii.
La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: «Locul este pustiu şi ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare!». Dar Isus le‑a zis: «Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!». Ei însă i‑au spus: «Nu avem aici decât cinci pâini şi doi pești». Atunci le-a zis: «Aduceți-mi-le aici!».
Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi pești, şi-a ridicat ochii spre cer, a recitat binecuvântarea, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.
Au mâncat toți şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline. Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei şi copii.

Matei 14,13-21

Împărtășirea pâinilor și a peștilor este un episod atât de important încât toți cei patru evangheliști îl redau, pentru că ei nu intenționează să transmită un fapt istoric, o cronică, ci să facă teologie. În acest episod, ei nu fac altceva decât să anticipeze și să prefigureze ultima cină, euharistia lui Isus. Și, într-adevăr, evanghelistul Matei introduce aici, la împărtășirea pâinilor, aceiași termeni pe care îi va folosi apoi la cina Domnului. Aceștia sunt: „La lăsatul serii…”, același termen aici și în cina Domnului – și este important verbul „a se întinde”. Isus poruncește mulțimii să se întindă, ca în timpul ultimei cine. De ce acest „a se întinde”? La prânzurile solemne, la prânzurile festive – cum ar fi de Paști – domnii, adică cei care aveau servitori care să-i poată sluji, mâncau după obiceiul greco-roman, adică întinși pe niște paturi. Așadar, invitându-i pe discipoli să ceară mulțimii să se întindă, Isus oferă semnificația profundă a euharistiei: comunitatea trebuie să se pună în slujba celor care sunt considerați slujitori, pentru ca aceștia să se simtă domni.

Cina lui Isus este acea cină în care Isus îi eliberează de rușine, de umilințe pe cei care sunt considerați păcătoși; pentru că Domnul îi tratează cu cinste în timpul euharistiei – aceasta este semnificația – pe cei pe care societatea îi dezonorează, se apropie de cei care au fost îndepărtați și îi primește pe cei care au fost respinși. Deci vedem câte semnificații profunde sunt cuprinse numai în acest singur verb, în verbul „a se întinde”.

Isus a luat cele cinci pâini…”, exact așa cum va face la cină, „și-a ridicat ochii spre cer și a binecuvântat…”. Isus se pune în comuniune cu acțiunea Dumnezeului creației, cu Creatorul, pentru a prelungi acțiunea sa creatoare. „A frânt pâinile…”. Aici, în această narațiune, evanghelistul elimină acum peștii tocmai pentru a arăta în mod clar că semnificația pe care o dă este cea a euharistiei. „Și le-a dat discipolilor”.

Este importantă o omisiune: Isus nu cere mulțimii să se spele pe mâini. Nu se putea lua mâncarea fără a îndeplini mai întâi ritualul (era un ritual) de spălare a mâinilor, pentru că era obligatorie puritatea. Tocmai aceasta este semnificația profundă a euharistiei: nu este necesar să ne purificăm pentru a primi euharistia, ci primirea euharistiei, primirea acestei pâini este cea care ne purifică. Euharistia nu este un premiu acordat celor care îl merită, ci un dar pentru cei care au nevoie de el.

Și Isus o dă discipolilor și este important că discipolii trebuie să o dea mulțimii. Ei nu sunt proprietarii pâinii, ci sunt slujitorii; nu trebuie să o administreze, ci să o distribuie. Prin urmare, acțiunea discipolilor este aceea de a da pâine poporului fără a cere certificate de bună conduită.

Apoi urmează finalul, care pare puțin ciudat. După ce a menționat numărul persoanelor care au mâncat, „cinci mii”, pentru că „cincizeci” și multiplii săi reprezintă acțiunea Duhului, evanghelistul ne face să înțelegem că în această acțiune a pâinii a existat iubirea, Duhul. Evanghelistul spune: „fără a număra femeile și copiii”. De ce? În cultul sinagogii era necesară prezența a zece bărbați adulți, fără a număra femeile și copiii, care nu erau numărați. Așadar, evanghelistul vrea să înțelegem că noul cult nu se mai celebrează în sinagogă, ci prin practicarea fericirilor. Numai cei care au acceptat să împărtășească își pot dărui propria viață și pot comunica viață altora. Dăruirea propriei vieți, adică a ceea ce suntem, este posibilă numai dacă este precedată de dăruirea a ceea ce avem.

Deci, noul cult nu mai are loc într-o sinagogă, care, printre altele, a fost locul necredinței pentru Domnul, și, mai presus de toate, noul cult nu mai este adresat lui Dumnezeu, ci pornește de la Dumnezeu, prin Isus – Isus, în această Evanghelie, este numit „Dumnezeul-cu-noi” –, spre oameni.

Drept urmare, acest pasaj este foarte important: evanghelistul nu face altceva decât să anticipeze și să prefigureze cina euharistică.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici