Sunt naționalismele compatibile cu Evanghelia?
Răspunsuri simple la situații complexe
Situația geopolitică, prăbușirea geologică, sărăcia în creștere, deplasările în masă ale populațiilor disperate… Toate acestea generează teamă și un sentiment de nesiguranță. Naționalismul pare răspunsul cel mai imediat și sigur.
Nu sunt puțini oameni care caută un fundament religios pentru aceste idei. În căminul catolic, sau în orice caz creștin, acest lucru se întâmplă făcând apel la Biblie și, în ultimă instanță, la Evanghelia lui Isus. Dar sunt naționalismele cu adevărat compatibile cu Evanghelia?
O lectură biblică inadecvată
Dacă deschidem Biblia, ne aflăm cu ușurință într-o narațiune etnică destul de evidentă. Poporul evreu este prezentat ca fiind cel ales de Dumnezeu într-o relație de unicitate.
5 Acum, dacă veți asculta glasul meu și dacă veți păzi alianța mea, veți fi pentru mine o proprietate aleasă între toate popoarele. (Ex 19,5a)
Din acest motiv, i se cere o fidelitate absolută care se traduce adesea și în atitudini concrete de ostilitate față de alte popoare.
În acest sens, căsătoriile cu persoane care nu aparțin propriului popor sunt strict interzise:
31 Astfel nu le vom da pe fiicele noastre popoarelor din regiune și nu le vom lua pe fiicele lor ca soții pentru fiii noștri. (Neh 10,31)
Potrivit relatării biblice, pământul altor popoare este cucerit cu stratageme, strategii și masacre.
20 Poporul a lansat strigătul de război și ei au sunat din trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul trâmbiței și a scos un strigăt puternic de război, zidurile cetății s-au prăbușit; poporul a urcat în cetate, fiecare în dreptul lui, și au cucerit cetatea. 21 Au nimicit tot ce era în cetate: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, bou, oaie și măgar i-au trecut prin ascuțișul sabiei. (Ios 6,20-21)
Granițele teritoriale sunt apoi considerate ca fiind protejate direct de Domnul Dumnezeu:
23 De trei ori pe an, toți cei de parte bărbătească să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 24 Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta și îți voi întinde hotarele; deci când tu, de trei ori pe an, te vei sui să te înfățișezi în prezența Domnului Dumnezeului tău, nimeni nu va putea dori să-ți invadeze țara. (Ex 34,23-24)
Biblia ar părea, așadar, să susțină cea mai nemiloasă xenofobie și să încurajeze cel mai pur dintre naționalisme.
Niveluri necesare de lectură
Dar a înțelege relatarea biblică în acest sens înseamnă a ne opri la literalitatea ei. Biblia, după cum știm, este rodul unui proces multistratificat care, pornind de la evenimente istorice, elaborează un plan teologic care dorește să dialogheze la rândul său cu dimensiunea spirituală a credinței personale a celui care citește.
Prin urmare, este evident că naționalismul evreiesc biblic este pur și simplu repropunerea impulsului de autoconservare pe care îl trăia poporul antic – ca toate popoarele antice – pentru a-și proteja integritatea, într-o perioadă lipsită de garanții internaționale de supraviețuire și acorduri naționale de recunoaștere reciprocă.
Deci nu ne putem opri la nivelul istoric, ci trebuie să surprindem îmbogățirea cu o propunere teologică extraordinară care iese la iveală pentru a arăta chipul unui Dumnezeu universalist.
Trăsături ale chipului lui Dumnezeu în Primul Testament
Un Dumnezeu care visează să fie recunoscut și iubit de toate popoarele Pământului, de aceea alegerea lui Israel este doar un instrument al acelui plan de vestire universală.
El este un Dumnezeu care, deja în paginile profetice ale Primului Testament, își arată dorința de a pune capăt oricărui conflict dintre popoare:
4 Își vor distruge săbiile și le vor transforma în pluguri, din sulițele lor își vor face seceri; niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăța arta războiului. (Is 2,4)
Este deci vorba despre un Dumnezeu care nu neagă drepturile străinilor și care mai degrabă le cere protecția, tocmai când se află în mijlocul poporului evreu:
17 Să nu încalci drepturile străinului și ale orfanului și să nu iei ca garanție haina văduvei! (Deut 24,17)
Un Dumnezeu care nu este ușor de clasificat sau un Dumnezeu de buzunar. Niciun popor nu poate spune că este complet al său, pentru că el este dătătorul de viață al tuturor popoarelor.
5 Căci al meu este tot pământul! (Ex 19,5b)
Dumnezeul revelat de Isus
Este un Dumnezeu care, în special în Isus din Nazaret, se arată capabil să depășească toate limitele etnice. Isus este fermecat de credința străinilor și săvârșește gesturi de atenție față de ei.
În fața reacției unui centurion roman la propunerea lui de a-l urma,
10 Isus a rămas uimit și a spus celor care îl urmau: «Adevăr vă spun că nu am găsit la nimeni în Israel o credință atât de mare!». (Mt 8,10)
Întâlnind o femeie canaaneană care îi cerea cu încredere o intervenție pentru fiica ei bolnavă,
28 Isus i-a răspuns: «O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!». Şi, din acea clipă, fiica ei a fost vindecată. (Mt 15,28)
Isus nu îl vede pe nimeni ca pe un dușman. Dacă îi mustră pe consătenii săi, este pentru că pretind de la el avantaje personale:
23 Dar el le-a răspuns: «Fără îndoială îmi veți zice proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă şi aici, în patria ta!”». (Lc 4,23)
Dacă îi contestă pe exponenții altor grupuri evreiești, este pentru că vrea să-i încurajeze să fie autentici:
6 Iar el le-a răspuns: «Bine a profețit Isaía despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine». (Mc 7,6)
Pe cruce el își arată inima deschisă dincolo de orice barieră, iertându-i pe cei care îl ucideau, evrei și romani deopotrivă:
34 Isus a zis: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!». (Lc 23,34)
Mișcarea lui Isus a ales imediat demolarea frontierelor etnice. Apartenența la poporul evreu nu era o cerință necesară pentru a intra în comunitatea primară. Așa-numiții „păgâni” erau considerați frați și surori asemenea evreilor nativi (Fap 15).
Pentru Evanghelie, Isus este punctul culminant al revelației divine, pentru că el este cel care ne-a arătat cu mai multă claritate chipul lui Dumnezeu. Și l-a arătat în linia incluziunii, a milostivirii, a fraternității și a sororității.
Isus nu este un bun aliat al naționalismelor
A face apel la Evanghelie, la Isus, la Maria, la sfinți, pentru a invoca apărarea granițelor teritoriale și războiul sfânt, nu este deloc o idee bună. De-a lungul paginilor mai întunecate ale istoriei s-a făcut și asta.
Ne-am bazat pe lectura literalistă a Bibliei, de când încă nu se atinsese nivelul de studiu cu care ne lăudăm astăzi ca Biserici. Astăzi, așadar, nu mai este posibil să facem apel la Evanghelie pentru a aproba și a justifica un naționalism politic.
Evanghelia vorbește despre punți; naționalismul ridică ziduri. Evanghelia educă în cultura incluziunii, a păcii, a dialogului; naționalismul invocă apărarea, atacul, războiul. Evanghelia îi recunoaște pe toți ca fii și fiice iubiți de Dumnezeu; naționalismul cere un pașaport.
Pentru posibile evoluții
Pentru a reflecta și mai bine asupra trio-ului „Dumnezeu, patria și familia”, care a revenit recent în vogă, fac trimitere la lectura cărții mele „Gesù oltre gli stereotipi patriarcali” (Isus dincolo de stereotipurile patriarhale), apărută la editura La Meridiana din Molfetta.
Annamaria Corallo, 24/07/2022
Sursa: Gettalarete.it
Annamaria Corallo este o teologă biblistă expertă în metodologii de formare interactivă. A obținut licența (Facultatea de Teologie a Italiei Meridionale – Secția „San Luigi”) și doctoratul în Teologie Biblică (Universitatea Pontificală Gregoriana) și a finalizat Școala pentru Formatori în Evanghelizare și Cateheză (promovată de revista Evanghelizare și de Oficiul Catehetic Național). Participă la proiectul biblic internațional „Evanghelie și cultură” (Euangelion und Kultur) și este profesor asociat la Universitatea Pontificală „Gregoriana” din Roma.
