Şi noi, ce trebuie să facem?
Duminica a 3-a din Advent – 16 decembrie 2018
Şi noi, ce trebuie să facem? – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Luca 3,10-18
În acel timp, mulțimile îl întrebau pe Ioan: «Atunci, ce trebuie să facem?». Răspunzând, le-a spus: «Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!».
Au venit şi unii vameși ca să fie botezați şi i-au spus: «Învățătorule, noi ce trebuie să facem?». El le-a spus: «Nu pretindeți mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!».
Şi unii soldați l-au întrebat la fel, spunând: «Iar noi ce trebuie să facem?». El le-a zis: «Nu maltratați şi nu acuzați pe nimeni pe nedrept şi fiți mulțumiți cu solda voastră!».
Deoarece poporul era în așteptare şi toți se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: «Eu vă botez cu apă, însă vine cel care este mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza în Duh Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să curețe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge».
Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.
Luca 3,10-18
Invitației la botez a lui Ioan Botezătorul în semn de schimbare a vieții, la convertire pentru a obține iertarea păcatelor răspund mulțimile, chiar și vameșii, necurații, și chiar soldații. Cei care nu răspund invitației lui Ioan Botezătorul sunt cărturarii, fariseii și preoții; cei care aparțin elitei religioase nu se gândesc că au nevoie de schimbare. Mulțimile îl întreabă pe Ioan: Ce trebuie să facem? Iar Ioan în răspunsul său nu indică nimic legat de relația cu Dumnezeu sau de cult, ci îi invită la împărtășire, la solidaritate și răspunde: Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!
Au venit şi unii vameși. Vameșii sunt cei care au stigmatul de neșters al necurăției, cei pentru care nu există nicio speranță de mântuire și, într-adevăr, merg și ei să fie botezați, dar îl întreabă, și traduc literalmente: Învățătorule, și noi? Adică: Ce facem? Ei bine, în mod incredibil Ioan Botezătorul nu le cere să înceteze cu meseria lor, ci: să nu pretindeți mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!, adică nu-i exploatați oameni, nu furați de la oameni.
Sunt și soldați, probabil iudei în slujba lui Irod, și întreabă și ei ce să facă, iar Ioan Botezătorul îi invită și pe ei: nu maltratați şi nu acuzați pe nimeni pe nedrept şi fiți mulțumiți cu salariile voastre!, adică să evite nedreptatea, jafurile și prădările care erau tipice soldaților. Ei bine, pentru popor, această figură a lui Ioan Botezătorul este Mesia, eliberatorul care trebuie să vină. Atunci Ioan răspunde acestei așteptări cu aceste cuvinte: eu vă botez cu apă, adică vă scufund într-un lichid exterior ca semn al unei schimbări a vieții, însă vine cel care… Iată, pentru a înțelege răspunsul lui Ioan Botezătorul trebuie să ne referim la cultura vremii, la institutul juridic al leviratului, din latinescul levir, cumnat, care prevedea ca atunci când o femeie rămâne văduvă fără copil, cumnatul are obligația să o lase gravidă. Copilul de sex bărbătesc care s-ar fi născut ar fi purtat numele defunctului, asta pentru a păstra numele defunctului mereu în familie. Dacă cumnatul refuza, evident din motive economice, cel care avea dreptul după el proceda la ceremonia de descălțare a sandalelor: dezlega sandalele, le lua, scuipa pe ele… Era un semn pentru a spune: „dreptul tău de a o lăsa însărcinată pe această văduvă îmi revine acum mie”.
Ei bine, pe vremea Evangheliilor poporul lui Israel se considera o văduvă, atât de distantă era de acum relația, căsătoria cu Dumnezeu, și îl aștepta pe acest Mesia ca pe un mire. Atunci Ioan Botezătorul spune: „nu sunt eu mirele”, deci cel care trebuie să fecundeze acest popor fără viață nu sunt eu. Atunci înțelegem răspunsul lui Ioan Botezătorul: vine cel care este mai puternic decât mine, adică cel care are dreptul mai mult decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza în Duh Sfânt. În timp ce botezul în apă este un lichid exterior omului care are semnificația schimbării, botezul cu Duh Sfânt este o revărsare a vieții divine care pătrunde în om și îi schimbă direcția, îi schimbă comportamentul. Apoi Ioan Botezătorul adaugă focul, care este un semn al judecății, al pedepsei lui Dumnezeu, dar când Isus va relua aceste cuvinte ale lui Ioan Botezătorul, el va omite focul, pentru că Dumnezeul lui Isus este un Dumnezeu care oferă iubire chiar și celor care nu o merită și nu pedepsește. Într-adevăr, Isus va spune – se relatează în Faptele Apostolilor în primul capitol, la versetul 5 –: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duh Sfânt după nu multe zile”, iar Isus omite focul. Prin urmare, din partea lui Isus există doar o comunicare a Duhului Sfânt, adică a vieții dumnezeiești, dar nicio pedeapsă pentru cei care îl resping.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii biblice
