Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu

Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu – 1 ianuarie 2017

Păstorii au plecat şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. După opt zile i s-a pus numele Isus – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 2,16-21

În acel timp, [păstorii] au plecat deci în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce le fusese spus despre acest copil.

Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.

Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Luca 2,16-21

Prima zi a noului an se deschide cu o urare, cu o veste bună. Și care este această veste, pe care ne-o aduce evanghelistul Luca? Că cei pe care religia îi socotește și îi consideră cel mai îndepărtați de Dumnezeu, în realitate, pentru Isus, ei sunt cei mai apropiați de Domnul. Să ascultăm ce ne scrie evanghelistul în capitolul 2 al Evangheliei sale, versetele 16-21.

Pentru a înțelege ce ne spune evanghelistul, trebuie să facem un pas înapoi, când păstorii… Păstorii erau considerați persoane necurate din cauza activității lor, erau marginalizați, erau excluși de religie ca păcătoși, pentru că trăiau într-un mod în afara legii. Desigur, nu puteau participa la slujbele din templu sau din sinagogă. Se credea că atunci când va veni Mesia, el îi va pedepsi, îi va osândi. Ei bine, atunci când li se prezintă îngerul Domnului, care este Dumnezeu însuși atunci când intră în contact cu oamenii, el nu-i incinerează în mânia lui, ci îi învăluie cu lumina sa, adică cu iubirea sa. Evanghelistul dezminte doctrina tradițională a unui Dumnezeu care îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Când Dumnezeu se întâlnește cu păcătoșii, el nu-i mustră, nu-i pedepsește, nu-i condamnă, ci îi înconjoară cu iubirea lui. Acesta este faptul care precedă textul de astăzi.

„Deci au plecat în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle”. Fiul lui Dumnezeu care le-a fost anunțat, nu s-a născut într-un palat regal, nici măcar într-un templu, ci în condițiile lor, pe care ei le cunosc.

„După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce le fusese spus despre copil”. Ce le spusese îngerul Domnului? Îngerul Domnului le comunicase o mare bucurie pentru nașterea Salvatorului, deci nu sosirea justițiarului, care îi răsplătea pe cei buni și îi pedepsea pe cei răi, ci a Mântuitorului, iar această veste bună avea să fie pentru întreg poporul. Este straniu faptul că, din partea celor care ascultă, nu există nicio reacție de bucurie în fața acestei vești, ci doar descumpănire. Luca scrie: „Toți cei care auzeau au rămas uimiți”, adică sunt deconcertați, ceva este în neregulă, pentru că, în doctrina tradițională, Dumnezeu îi pedepsește pe cei păcătoși. Cum pot spune acești oameni, care sunt păcătoși, necurați, că Dumnezeu i-a înconjurat, i-a învăluit cu iubirea sa?  Deci sunt șocați de lucrurile pe care le spun păstorii. Se prăbușește ceea ce religia îi învăța despre Dumnezeu: este noutatea, este scandalul milostivirii, care va fi firul călăuzitor al întregii Evanghelii după Luca.

„Maria, din partea ei…”. Deci și Maria a fost uimită, a fost tulburată de această noutate. „Maria, din partea ei, păstra toate aceste lucruri, meditându-le…”, mai exact examinându-le, interpretându-le. Verbul folosit de evanghelist indică căutarea adevăratului sens a ceva. „În inima ei”. Maria este și ea năucită de această noutate, pentru că nu corespunde cu ceea ce religia a învățat dintotdeauna, dar nu o respinge, ci începe să se gândească la toate acestea, începe să reflecteze asupra acestor lucruri. Astfel evanghelistul dă startul marii creșteri a Mariei, care o va duce apoi până sub crucea fiului ei. Maria este mare nu atât pentru că l-a născut pe Isus, pentru că este mama lui, cât pentru că a avut curajul să-l urmeze și să devină discipola lui.

„Păstorii s-au întors…”. Pentru a înțelege ce ne spune acum evanghelistul, ceea ce este clamoros, extraordinar, senzațional, trebuie să ne referim la cultura vremii, unde, într-o carte, în prima carte a lui Enoh, Dumnezeu este prezentat în înaltul cerului, separat de oameni, iar în jurul lui sunt șapte îngeri, numiți îngerii slujirii. Ce fac acești șapte îngeri privilegiați, care sunt cei mai apropiați de Dumnezeu? Au privilegiul de a-l glorifica și lauda pe Dumnezeu încontinuu. Ei bine, evanghelistul ne spune că păstorii „s-au întors, glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu”. Cei pe care religia și societatea îi considerau cei mai îndepărtați, cei mai excluși de Dumnezeu, odată ce au experimentat iubirea lui Dumnezeu, sunt cei mai apropiați de Dumnezeu, la fel ca cei șapte îngeri ai slujirii. „Pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus”.

Dar acest plan divin întâmpină totuși rezistența oamenilor: noutatea adusă de Isus va avea greutăți pentru a putea fi acceptată. Atunci evanghelistul ne scrie: „Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui…”. Se duc să-l circumcidă pe Isus! Vor să-l facă fiu al lui Abraham pe cel care a fost anunțat ca fiu al Celui Preaînalt! Așadar, există încă atașamentul față de lege, față de tradiție, și Duhul va întâmpina dificultăți ca să poată intra în inimile lor, să-i facă să înflorească, dar cu siguranță va reuși.

„I s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit în pântecele ei”. Apoi vom vedea cum Isus va face să intre în criză acest cuplu de părinți, pentru că se așteaptă ca Isus să calce pe urmele părinților, în schimb Isus va călca pe urmele Părintelui.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice