Sensul existenței constă în libertate

Politica trebuie să garanteze autodeterminarea

Pentru teologul Vito Mancuso cazul de la Trieste reprezintă un pas înainte: «Este just să le permitem celor care se simt lacerați să pună capăt torturii»

Interviu cu prof. Vito Mancuso de Marco Ballico pentru Il Piccolo din Trieste

«Cei care cred în Dumnezeu și în același timp privesc lumea așa cum este nu pot să nu vadă desfășurarea unei drame pe trupul acelei tinere femei ai cărei protagoniști principali sunt tatăl ei pământesc și Tatăl ei ceresc». Așa scria Vito Mancuso, în iulie 2008, în reflecțiile care porneau de la cazul Eluanei Englaro. Teologul care se declară favorabil principiului autodeterminării pentru sfârșitul vieții nu se ferește nici astăzi de un comentariu referitor la unda verde dată doamnei Anna de a hotărî cu privire la următorii ei pași: «Dintotdeauna susțin că sensul vieții umane constă în libertate. Prin urmare, simt că ceea ce se întâmplă la Trieste reprezintă un pas înainte».

Domnule Mancuso, de ce să spunem da libertății de a alege?

«Cred că sensul existenței noastre aici, cu un început și un sfârșit, este acela de a incrementa maximul de conștientizare, creativitate și responsabilitate. Punând împreună aceste trei lucruri, avem libertatea matură. Un alt lucru este libertatea ca liber-arbitru, care face ce vrea».

Cazul Annei din Trieste reprezintă un pas înainte spre unde?

«Tocmai spre deplinătatea libertății acordate cetățenilor italieni. Nu suntem în fața unei decizii pripite, luate fără a reflecta, dacă luăm în considerare faptul că doamna este afectată de scleroză multiplă din 2010 și are de-a face cu un trup care o trădează. Cea a Annei este o alegere conștientă, responsabilă».

Cum ia naștere o astfel de alegere?

«Între dimensiunea psihico-emoțională care și-ar dori să trăiască în continuare și cea fizică care, în schimb, merge în direcția opusă, nu mai există armonie. O persoană se simte lacerată. Iar când această lacerație este nesustenabilă, până acolo încât devine o tortură, decidem să-i punem capăt. Sentimentul meu ca ființă umană și raționamentul meu ca teolog și filozof laic nu pot fi decât de aprobare».

Este încă prea lung parcursul în Italia pentru a ajunge la încheierea unei vieți atât de chinuite?

«Nu sunt expert nici în politică, nici în jurisprudență. Prefer să vorbesc despre idei și sentimente. Sub acest profil, nu cred că este un parcurs lung. Presupun că cea mai mare parte a poporului italian privește alegerea Annei ca pe o alegere care trebuie respectată și favorizată pentru oricine altcineva care este în măsură să o facă. Problema, și în aceasta constă sarcina politicii, este de a traduce toate acestea în legi adecvate. Și eventual să faciliteze parcursul».

Dar politicienilor ce simțiți că puteți să le spuneți?

«Să nu privească la centrele de putere, îngrijorați de poziții și grupări depășite, ci să asculte sentimentul comun. Pornind de la cel al lor. Dacă și-ar pune mâna pe inimă, politicienii înșiși ar înțelege că timpul nostru are nevoie de o regulă care să-i permită fiecărui cetățean să se poată autodetermina, ba chiar să-l ajute să facă acest lucru».

Ce înțelegeți prin autodeterminare?

«O viață ca protagoniști, ca ființe umane libere și responsabile, în fiecare zi a vieții, inclusiv în ultima».

Ce greutate a avut în dezbaterea despre sfârșitul vieții cazul Eluanei?

«Foarte semnificativ. Tatăl Beppino Englaro a fost un extraordinar deschizător de drumuri în conștiința multor italieni. Întâmplarea aceea i-a făcut pe mulți să reflecteze. Fără presiuni sau prejudecăți».

În urmă cu aproximativ zece ani, într-o intervenție a d-voastră publicată în Repubblica, ați citat o solicitare a Papei Francisc privind calitatea vieții. Care este astăzi gândirea Bisericii Catolice?

«Este o gândire prizonieră a abordărilor care puteau avea un sens în trecut, când exista o manieră de a înțelege libertatea, legătura cu trupul, relația omului cu natura diferită de cea pe care o trăim astăzi. Acum problema Bisericii este de a fi fidelă conștiinței contemporane și de a reuși să compună această spiritualitate adevărată cu pronunțările doctrinare. O dilemă care nu este nouă, nu este o situație simplă».

Există un model la care să ne uităm pentru sfârșitul vieții?

«Elveția mi se pare țara libertăților civile. Locul unde cetățenii se simt mai protejați de guvern. Fără a idealiza pe nimeni, tocmai în Elveția este mai viu decât în altă parte sensul participării directe, al libertății efective».

Marco Ballico, Il Piccolo, 30 septembrie 2023

Sursa: Vito Mancuso

Vito Mancuso este teolog și filosof, în prezent profesor de master în Meditație și Neuroștiințe la Universitatea din Udine. Anterior a predat la Universitatea San Raffaele din Milano și la Universitatea din Padova. Ultima sa carte este: Etica per giorni difficili (Etica pentru zile grele), Garzanti 2022. Printre celelalte lucrări ale sale: La mente innamorata (Mintea îndrăgostită), Garzanti 2022, A proposito del senso della vita (Apropo de sensul vieții), Garzanti 2021, I quattro maestri (Cei patru învățători), Garzanti 2020 (despre Socrate, Buddha, Confucius și Isus), Il coraggio e la paura (Curajul și teama) (2020), La forza di essere migliori (Puterea de a fi mai buni) ( 2019), La via della bellezza (Calea frumuseții) (2018), Il bisogno di pensare (Nevoia de a gândi) (2017), Il coraggio di essere liberi (Curajul de a fi liberi) (2016), Dio e il suo destino (Dumnezeu și destinul lui) (2015), Questa vita (Această viață) (2015), Io amo (Eu iubesc) (2014), La vita segreta di Gesù (Viața secretă a lui Isus) (2014), Il Principio passione. La forza che ci spinge ad amare (Principiul pasiunii. Forța care ne determină să iubim) (2013), Il Caso o la Speranza? Un dibattito senza diplomazia (Întâmplarea sau Speranța? O dezbatere fără diplomație) (2013), Obbedienza e libertà (Supunere și libertate) (2012), Io e Dio (Eu și Dumnezeu) (2011), La vita autentica (Viața autentică) (2009), Disputa su Dio e dintorni (Dispută despre Dumnezeu și împrejurul lui) (2009), L’anima e il suo destino (Sufletul și destinul său) (2007), Hegel teologo (Teologul Hegel) (1996 și 2018), etc., dintre care unele au fost traduse în diferite limbi.