Semănătorul a ieșit să semene

Duminica a 15-a de peste an – 12 iulie 2020

 Semănătorul a ieșit să semene – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 13,1-23

În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării. S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare încât el a trebuit să se urce să se așeze într-o barcă, iar mulțimea stătea pe țărm.

El le spunea multe în parabole: «Iată, semănătorul a ieșit să semene! Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o. Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. Cine are urechi, să asculte!».

Apropiindu-se, discipolii i-au spus: «De ce le vorbești în parabole?». Iar el le-a răspuns: «Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are. De aceea le vorbesc în parabole, pentru că deși privesc, nu văd, deși aud, nu ascultă și nu înțeleg.

Astfel se împlinește pentru ei profeția lui Isaía care spune: „De auzit veți auzi, dar nu veți înțelege și de privit veți privi, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec”.

Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți și n-au văzut și să audă ce auziți și n-au auzit.

Așadar, ascultați parabola semănătorului! De fiecare dată când cineva ascultă cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: aceasta este sămânța semănată de-a lungul drumului. Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcini în sine și este nestatornic; când vine o încercare sau o persecuție din cauza Cuvântului, imediat se scandalizează. Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă Cuvântul, dar grija acestei lumi și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă Cuvântul și rămâne fără rod. Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă Cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci».

Matei 13,1-23

Parabola semănătorului, narată de Isus în Evanghelia după Matei la începutul capitolului 13, este o încurajare pentru toți cei care vestesc cuvântul. Rezultatul nu depinde de sămânță, de cuvânt, ci depinde de teren. Pentru a înțelege această parabolă a semănătorului, este necesar să ne referim la vestirea pe care o găsim în profetul Isaìa, din partea Domnului: „Așa va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine fără efect, fără să facă ceea ce doresc și fără să fi realizat lucrul pentru care l-am trimis”. Domnul ne asigură că cuvântul său conține în sine o energie creatoare, același cuvânt al Creatorului care a spus: „Să fie lumină! Și a fost lumină”. Deci acest cuvânt conține o energie creatoare care, atunci când întâlnește terenul potrivit, își dezvoltă întregul potențial.

Isus ilustrează în această parabolă posibilitățile și chiar dificultățile în primirea acestui cuvânt. Deci Isus însuși este cel care o explică, în a doua parte. Să mergem de-a dreptul la explicație. Isus spune: Voi, așadar, ascultați parabola semănătorului, care este în mod evident Isus, și toți cei care seamănă acest cuvânt. De fiecare dată când cineva ascultă cuvântul împărăției… Cuvântul este al împărăției, societatea alternativă propusă de Isus. Și nu-l înțelege… Cum de nu-l înțelege? Nu-l înțelege pentru că, pentru a îmbrățișa împărăția, Isus stabilește drept condiție convertirea. Ce înseamnă convertire? Dacă până astăzi ai trăit pentru tine și pentru nevoile tale, pentru necesitățile tale, de astăzi schimbă-ți complet viața, trăiește pentru binele și nevoile celorlalți: aceasta este societatea alternativă, împărăția propusă de Isus.

De fiecare dată când cineva ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău… Isus a vorbit deja despre cel rău atunci când, în capitolul 5, a spus: „Vorbirea voastră să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus vine de la Cel Rău”. Ce este cel rău? În timp ce Dumnezeu este iubire care se pune în slujba oamenilor, cel rău este puterea care îi domină. Așadar, Isus ne avertizează cu privire la faptul că toți cei care trăiesc în sfera puterii sunt complet refractari la cuvântul său. Într-adevăr, el spune: răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: aceasta este sămânța aruncată de-a lungul drumului. Deci este inutil să o semănăm, fiindcă sosesc imediat păsările. Ce înseamnă aceasta? În mod firesc, cei care dețin puterea văd în acest mesaj al lui Isus o amenințare la adresa stăpânirii lor asupra oamenilor, dar la fel și cei care aspiră să câștige puterea, pentru că văd în mesajul lui Isus un risc pentru propriile ambiții. Însă categoria cea mai tragică [este compusă din] cei care sunt supuși puterii, pentru că ei văd în mesajul lui Isus un atac la siguranța pe care supunerea față de putere le-o dă. Aceștia sunt complet refractari.

Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie… Prin urmare, vede în acest cuvânt răspunsul la dorința sa de plenitudine a vieții, dar nu are rădăcini în sine. Ce înseamnă? Că acest cuvânt „nu prinde rădăcini”, nu-l transformă pe individ, și este inconstant, astfel încât, de îndată ce vine un necaz… În vestirea parabolei Isus spunea: când răsare soarele. Soarele este sursă, este factor de viață pentru plantă; dacă o arde, vina nu este a soarelui, ci este din cauza faptului că planta nu a putut să prindă rădăcini. Așadar, aici pentru Isus efectul soarelui este tribulația sau persecuția: persecuția, pentru individ și pentru comunitate, nu este un factor de distrugere, ci un factor de creștere; dacă distruge este din cauza faptului că individul, comunitatea nu și-au modificat existența. Și astfel eșuează și acest caz.

Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi și seducția bogăției înăbușă cuvântul și acesta nu aduce rod. Isus a pus drept condiție convertirea, adică: trăiește pentru ceilalți, nu pentru tine însuți! Dacă trăiești pentru tine, te afli în condiții economice precare, vezi soluția în bani, dar de îndată ce reușești să ajungi la acești bani, să obții acești bani, apar imediat noi ambiții, noi exigențe, și din nou te afli în preocupare economică. Deci, cine se gândește numai la nevoile sale, cine este mereu îngrijorat de starea sa economică, cum va putea vreodată să se îngrijească de nevoile, de necesitățile celorlalți?

În final, ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Îl înțelege tocmai pentru că s-a convertit. Acesta aduce rod și produce… Pentru a înțelege expresia paradoxală, dar nu chiar, a lui Isus, este necesar să se știe că, în cultura timpului, dintr-un bob de grâu se obținea un spic cu șapte, opt boabe. Când recolta era bună, spicul avea în jur de zece boabe, în ocazii excepționale se găsea chiar și un spic cu treizeci de boabe, dar era un lucru neobișnuit. Ei bine, ceea ce pentru oameni este excepțional, este pus de Isus pe ultimul loc. Într-adevăr, el spune: produce care o sută, care șaizeci, care treizeci. Ce vrea să spună Isus? Atunci când terenul este potrivit, cuvântul creator își eliberează întreaga capacitate, întreg potențialul, într-un mod pe care omul nici măcar nu și-l poate imagina.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice