Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele tău

Duminica a 30-a de peste an – 29 octombrie 2017

Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți! – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Isus i-a denunțat pe cei mai înalți conducători religioși că sunt hoți, pentru că au luat în stăpânire ceea ce nu este al lor, poporul, și că sunt ucigași, pentru că l-au luat prin violență. Firește, autoritățile nu stau cu mâinile în sân, există o serie întreagă de atacuri împotriva lui Isus. De ce? Pentru că nu este suficient să-l omoare pe Isus, trebuie să-l defăimeze, pentru că dacă se limitează să-l omoare, și este simplu să-l omoare, creează figura martirului, iar după aceea situația este mai rea decât înainte. Așa că încearcă să-l defăimeze, să-l facă să piardă consensul pe care îl are asupra oamenilor. Și există atacuri, capcane, dar de fiecare dată rămân ei prinși în cursă. Acesta este ultimul dintre atacurile îndreptate împotriva lui Isus. Este Evanghelia după Matei capitolul 22, versetele 34-40.

Atunci… Acest „atunci” este legat de ceea ce scrisese evanghelistul, că „auzind aceasta, mulțimile au rămas uimite de învățătura lui”. Oamenii au înțeles că în Isus există mandatul divin de a învăța Cuvântul și nu în marii preoți sau în cărturari. Atunci fariseii… Fariseii îl atacă din nou după episodul sau eșecul ispitirii cu moneda tributului care trebuia plătit Cezarului. Auzind că le-a închis gura saduceilor… Cuvântul lui Isus închide gura adversarilor săi. S-au adunat la un loc. Acesta este un fapt răsunător, pentru că fariseii și saduceii nu se puteau suporta. Putem citi în Faptele Apostolilor că, de fiecare dată când se aflau împreună, între ei existau încăierări, existau certuri, nu se suportau, dar acum au un dușman comun, așa că se adună împreună.

Iar unul dintre ei, învățat al Legii… De data aceasta aleg o persoană importantă, nu o persoană simplă, un învățat al Legii, adică un expert, cei autorizați, cei care au mandatul divin de a învăța cuvântul Domnului. L-a întrebat ca să-l pună la încercare. Verbul folosit de evanghelist este „a ispiti”. Denunțul evanghelistului este cutremurător: atenție, acești reprezentanți ai lui Dumnezeu, acești oameni care se raportează la Dumnezeu, în realitate sunt ispititori, sunt cu toții emisari sau instrumente ale diavolului și satanei!

Învățătorule, îl întreabă, în Lege, care este porunca cea mare? Răspunsul, ei îl știu. Fapt e că vor să vadă dacă Isus este aliniat cu ortodoxia sau nu și, din moment ce au văzut deja mai devreme că Isus nu este de acord cu învățătura lor, iată că vor să-l ispitească. Ce înseamnă care este porunca cea mare dintre porunci? Se întrebau pe vremea aceea care este porunca cea mai importantă. Ei bine, care poate fi porunca cea mai importantă, cea pe care până și Dumnezeu o respectă? Și care poruncă poate respecta Dumnezeu? Porunca pe care Dumnezeu o respectă este odihna sabatului. Prin urmare, respectarea acestei singure porunci, respectată și de Dumnezeu, este echivalentă cu respectarea întregii Legi, dar încălcarea acestei singure porunci este pedepsită cu pedeapsa cu moartea pentru că este echivalentă cu încălcarea întregii Legi. Deci vor să știe dacă Isus este aliniat cu învățătura doctrinei tradiționale. Care este porunca cea mai importantă? Nu este o întrebare menită să afle, ci să verifice ortodoxia sau nu a lui Isus.

El i-a răspuns… Răspunsul lui Isus este surprinzător, pentru că l-au întrebat care este cea mai importantă poruncă și Isus nu numai că nu răspunde că este cea a sabatului, ci ignoră poruncile. Pentru Isus, noua relație cu Dumnezeu nu se mai bazează pe respectarea Legii lui Moise, ci pe îmbrățișarea iubirii lui Dumnezeu și pe asemănarea cu aceasta. Iată, așadar, de ce Isus nu citează nicio poruncă în răspunsul său, ci face referire la Shema Israel, ascultă Israel, crezul lui Israel, care este cuprins în capitolul al șaselea al cărții Deuteronomului: „să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima”. Inima, în cultura ebraică, indică conștiința, interiorul cel mai profund. Din tot sufletul tău, cu toată esența ta spirituală și din tot… Iar aici Isus schimbă cuvântul Deuteronomului, pentru că acolo era scris „din toată puterea”, adică bunurile economice, Isus schimbă și spune „minte”. De ce schimbă Isus această afirmație importantă? Pentru că odată cu Isus omul nu mai trebuie să-și ofere puterile lui Dumnezeu, ci să le îmbrățișeze pe cele pe care Dumnezeu le comunică oamenilor. Dumnezeul lui Isus nu absoarbe energiile oamenilor, ci le comunică pe ale sale, dilatându-le capacitatea de a iubi.

Pentru Isus aceasta este porunca cea mare și cea dintâi. Așadar, cea mai importantă poruncă nu este odihna sabatului, ci iubirea lui Dumnezeu. Dar imediat Isus adaugă: a doua apoi este asemănătoare cu aceasta. Pentru că nu este suficientă o iubire față de Dumnezeu, trebuie tradusă și în iubire față de oameni. Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Isus ridică la rangul de poruncă ceea ce era doar un precept. Și, încheie Isus, în aceste două porunci, deci nu sunt porunci, ci Isus le ridică la rangul de porunci, iubirea lui Dumnezeu care se traduce în iubire față de aproapele, este cuprinsă toată Legea și Profeții. Adică toată acea bogăție, acea structură pe care noi o numim Vechiul Testament este cuprinsă în aceasta: iubire față de Dumnezeu și iubire față de om. Dar trebuie să ținem cont că acesta este răspunsul pe care Isus îl dă unui evreu și este valabil pentru lumea ebraică. Apoi, în comunitatea sa, Isus va depăși toate acestea, pentru că nu există o iubire față de Dumnezeu totală și o iubire față de aproapele limitată, relativă. În capitolul 13 din Evanghelia după Ioan, Isus ne va lăsa porunca lui, „să vă iubiți unii pe alții așa cum eu v-am iubit pe voi”. Apoi, după aceasta, Isus va fi cel care va trece la contraatac.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici