Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău!

Duminica a 31-a de peste an – 4 noiembrie 2018

Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău! Să-l iubești pe aproapele tău! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 12,28-34

În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: «Care este prima dintre toate poruncile?».

Isus i-a răspuns: «Prima este: „Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!”. A doua este aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea».

Cărturarul i-a zis: «Bine, învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele». Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: «Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu». Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Marcu 12,28-34

În templul din Ierusalim Isus a acuzat casta conducătoare a preoților că a transformat templul într-o peșteră de tâlhari. Și, mai mult decât atât, i-a acuzat pe arhierei că sunt ucigași care îl vor ucide din interes. Bineînțeles că vor să-l ucidă pe Isus, dar nu pot pentru că le este frică de mulțime. De aceea există o serie întreagă de atacuri împotriva lui Isus pentru a încerca să-l defăimeze, atacuri din care Isus iese de fiecare dată tot mai întărit. Așadar, după atacul fariseilor și cel al saduceilor, este acum rândul cărturarului. Să citim din Marcu, capitolul 12, începând de la versetul 28.

Atunci… Cuvântul „atunci” face legătura cu aceste atacuri. S-a apropiat unul dintre cărturari. Cărturarii sunt teologii oficiali ai vremii, care au decis deja că Isus trebuie să fie eliminat. Evanghelistul a spus că ei căutau o modalitate de a-l face să moară. Deja în capitolul al doilea îl acuzaseră pe Isus că este un blasfemator și, prin urmare, trebuia să moară. Unul dintre cărturari care i-a auzit discutând și a văzut cum le-a răspuns bine, l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”. Întrebarea cărturarului nu este adresată ca să învețe – el știe deja răspunsul –, ci vrea să verifice care este poziția lui Isus, pentru că Isus are o atitudine destul de detașată față de porunci. Care este prima dintre toate poruncile? Prima dintre toate poruncile este porunca pe care o respectă și Dumnezeu. Și care este porunca pe care o respectă și Dumnezeu? Odihna sabatului. Prin urmare, respectarea odihnei zilei de sâmbătă echivalează cu respectarea întregii legi. Încălcarea sâmbetei echivalează cu încălcarea întregii legi și, de aceea, este pedepsită cu moartea. Iar Isus nu a respectat sabatul, comițând diferite încălcări în această zi. Așadar, întrebarea a vizat nu învățarea, ci controlul, acuzația.

Isus a răspuns: „Prima este…”. Iar aici răspunsul lui Isus este surprinzător, pentru că a fost întrebat de cărturar care este prima, cea mai importantă dintre toate poruncile. Ei bine, Isus nu menționează nicio poruncă. Isus face referință la crezul lui Israel, Shema Israel, Ascultă, Israele, rugăciunea pe care evreii trebuiau să o recite de două ori pe zi, dimineața și seara, și care se găsește în cartea Deuteronomului, în capitolul al șaselea, începând de la versetul 4, dar nu menționează Decalogul. Prima este: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; să-l iubești, așadar, pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta”. Isus îi adaugă posesivul textului ebraic, pentru a scoate în evidență imediatețea, puterea acestei porunci. Din tot sufletul tău – este viața, în greacă psihicul – din toată mintea ta și din toată puterea ta.

Dar pentru a fi autentică, iubirea față de Dumnezeu trebuie tradusă în iubirea față de aproapele, de aceea Isus îi adaugă acestei rugăciuni un precept luat din cartea Leviticului, din capitolul 19, și spune: Iar a doua este aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Deci există o iubire absolută față de Dumnezeu și o iubire relativă față de aproapele. Aceasta este învățătura pentru comunitatea iudaică, dar nu pentru comunitatea lui Isus. În comunitatea lui Isus va fi lăsată o singură poruncă, în care nu se cere iubirea față de Dumnezeu, pentru că Dumnezeul lui Isus nu absoarbe energiile oamenilor, ci le comunică pe ale sale, și Isus va spune: „Vă las o poruncă mai bună: să vă iubiți unii pe alții”. Aceasta o găsim în evanghelia lui Ioan, în capitolul 13, versetul 34.

Iar Isus, după ce a exprimat aceasta, îi confirmă cărturarului că nu există o poruncă mai mare decât aceasta. Atunci cărturarul i-a spus: „Ai spus bine, Învățătorule. Acum, în sfârșit, cărturarul i se adresează lui Isus numindu-l învățător, se recunoaște în învățătura lui. Și conform cu adevărul că el este unic și nu este altul în afară de el. Iar în răspunsul său, cărturarul omite viața. El spune: să-l iubești din toată inima, din toată mintea și din toată puterea și să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți. Și, iată, în sfârșit, cărturarul înțelege ceva nou: valorează mai mult decât toate holocausturile și jertfele. Profetul Osea spusese deja – Domnul era cel care vorbea: „Vreau iubirea, milostivirea, și nu jertfa”. Exact asta vrea Domnul, și Isus a venit să ne propună din nou, nu o jertfă adusă lui Dumnezeu, ci o iubire față de ceilalți. Acest lucru este mai important decât toate arderile de tot și toate jertfele.

Ei bine, văzând că a răspuns cu înțelepciune, Isus îi spune: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. De ce nu este departe și nu este, în schimb, aproape? Deoarece pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu este necesară convertirea, iar convertirea se bazează pe cele trei atitudini pe care Isus le cere: în loc să acumulezi pentru tine, împărtășește în mod generos cu ceilalți; în loc să te ridici deasupra celorlalți, coboară, apleacă-te cu cei din urmă; în loc să poruncești, slujește. Dar aceste lucruri sunt dificile pentru un cărturar.

Evanghelistul încheie spunând că nimeni nu mai avea curajul să-i pună întrebări. Dar nu este semnalată nicio reacție din partea cărturarului… Nu acceptă invitația de a face parte din împărăție. Întrebarea sa a fost una teoretică, o opinie academică, teologică… Rămâne în tradiția lui și nu acceptă invitația lui Isus, chiar și din cauza faptului că pentru a intra în împărăție ar trebui să se aplece și ar trebui să slujească, iar acest lucru, pentru ilustrul teolog, pentru teologul care ocupă o poziție importantă în societate, este aproape imposibil.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice