Să-l iubești pe Domnul și pe aproapele tău

Duminica a 30-a de peste an – 25 octombrie 2020

Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 22,34-40

În acel timp, auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: «Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?».

El i-a zis: «Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții».

⁴¹ În timp ce fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat: ⁴² «Ce părere aveți despre Cristos? Al cui fiu este?». I-au zis: «Al lui Davíd». ⁴³ El le-a spus: «Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numește Domn când zice: ⁴⁴ „Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale!”. ⁴⁵ Așadar, dacă Davíd îl numește Domn, cum poate fi fiul său?».

⁴⁶ Şi nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.

Matei 22,34-40

Evanghelia din această duminică prezintă ultimul atac al conducătorilor spirituali ai poporului, fariseii, împotriva lui Isus. El i-a denunțat în templu pe acești conducători ai poporului ca fiind hoți și asasini; hoți pentru că au pus stăpânire peste popor, care era al lui Dumnezeu, iar asasini pentru că au făcut acest lucru prin violență.

Drept urmare, sunt dezlănțuite o serie întreagă de atacuri împotriva lui Isus menite să-l delegitimeze în fața mulțimii. Dar, în realitate, în fiecare atac Isus este cel care iese învingător și mulțimea este din ce în ce mai entuziasmată de el.

Să auzim ce ne spune Matei, capitolul 22, versetele 34-40. Atunci fariseii, auzind că le-a închis gura saduceilor... Rezultatul atacului saduceilor, care voiau să-l ridiculizeze pe Isus vorbind despre înviere, este că mulțimile au rămas uimite de învățătura lui. Deci, cu cât încearcă mai mult să-l delegitimeze pe Isus, cu atât mai mult mulțimea este entuziasmată de el.

S-au adunat împreună. Aici evanghelistul citează Psalmul 2, versetul 2, unde se spune că „regii pământului s-au adunat împreună împotriva Domnului și a Unsului său”. Regii pământului vor să mențină stăpânirea asupra poporului și sunt împotriva Domnului, care vrea să-l elibereze în schimb.

Iar unul dintre ei, un învățat al Legii… De data aceasta… Văzând cât de rău le-a mers când i-au prezentat lui Isus tributul cezarului, de data aceasta fariseii își fac curaj aducând un expert, un doctor al Legii, un personaj important, unul dintre cei al căror cuvânt avea aceeași valoare ca și cuvântul lui Dumnezeu. L-a întrebat, ca să-l ispitească. Traducerea spune: „ca să-l pună la încercare”, dar verbul este „a ispiti”.

Acest verb apare pentru prima dată în capitolul 4, ca lucrare a ispitirilor diavolului, a satanei în pustiu, iar apoi va fi mereu folosit pentru a defini acțiunile fariseilor și saduceilor.

Conducătorii spirituali ai poporului, cei care pretindeau că sunt cei mai apropiați de Dumnezeu, sunt de fapt instrumente ale diavolului, ale satanei. De ce? În timp ce Dumnezeul lui Isus este iubire care se pune în serviciul oamenilor, cel al lor este o putere care vrea să domine și oricine stă alături de putere este un instrument al diavolului.

Ei bine, ispita este aceasta: Învățătorule… Pentru a treia oară i se adresează lui Isus cu acest titlu, întotdeauna în gura dușmanilor săi, sau a persoanelor care sunt ostile față de el. Care este porunca cea mare în Lege? Atenție! Întrebarea nu este adresată pentru a învăța, ci pentru a condamna. Ei știu care este porunca cea mare, cea mai importantă: respectarea odihnei sabatului, pentru că este singura poruncă pe care și Dumnezeu o respectă.

Dumnezeu și îngerii, în zilele de sâmbătă, în cer, nu desfășoară nicio activitate. Respectarea acestei singure porunci corespundea cu respectarea întregii Legi, iar încălcarea acestei singure porunci era echivalentă cu încălcarea întregii Legi și, de aceea, era prevăzută pedeapsa cu moartea.

Dar de ce îi pun lui Isus această întrebare? Pentru că Isus are o manieră cel puțin dezinvoltă față de porunci. El ignoră frumos sâmbăta, continuă să-și desfășoare activitățile în favoarea omului, și, chiar și atunci când bogatul l-a întrebat ce porunci să țină pentru a obține viața veșnică, Isus, în lista pe care a făcut-o, a omis cele mai importante trei porunci, cele care erau privilegiul exclusiv al lui Israel, primele trei porunci, și i le-a indicat pe cele care erau patrimoniul culturii universale: „Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu comiți adulter!…”.

Deci, întrebarea are ca scop denunțarea lui Isus. Dar Isus îl fentează din nou pe interlocutorul său. L-au întrebat care este cea mai importantă poruncă. În răspunsul său Isus nu menționează nicio poruncă, ci ia o frază cu care începea Crezul lui Israel: „Ascultă, Israel!”, cuprinsă în cartea Deuteronomului, care este aceasta: Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!

Deuteronomul avea pe locul al treilea „din toată puterea ta”, care indica bunurile persoanei, dar Isus înlocuiește „puterea ta” cu „cugetul tău”. De ce omite „puterea ta”? Pentru că Dumnezeul lui Isus nu este un Dumnezeu care absoarbe energiile oamenilor, ci este un Dumnezeu care le oferă oamenilor propriile sale energii, le comunică pe ale sale. Dumnezeul lui Isus nu cere, el este un Dumnezeu care oferă.

Și Isus spune: Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Dar nu era o poruncă. Isus ridică la rangul de poruncă iubirea totală față de Dumnezeu. Dar imediat după aceea Isus adaugă: Iar a doua este asemenea acesteia. Și aici ia un precept din cartea Leviticului: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Pentru Isus, iubirea față de Dumnezeu nu este reală dacă nu este tradusă în iubirea față de aproapele. Și, încheie Isus: În aceste două porunci… Repet, ele nu sunt porunci, dar Isus ridică iubirea față de Dumnezeu, care se manifestă apoi în iubirea față de aproapele, la nivelul celor mai importante porunci… Este cuprinsă toată Legea și Profeții.

„Legea și Profeții” este o expresie prin care este indicată Biblia, ceea ce noi numim Vechiul Testament, compusă exact din Lege și Profeți. Deci, încă o dată, o întrebare care vizează delegitimarea lui Isus, iar Isus iese învingător, proclamând o nouă realitate cu Dumnezeu, care nu mai este bazată pe respectarea poruncilor, ci pe îmbrățișarea și practicarea iubirii sale.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice