Rusalii pentru o viață deplină

Echivocuri de Rusalii

Sărbătoarea Rusaliilor nu a fost inventată de prima comunitate creștină. Pur și simplu a găsit-o, deja existentă, în calendarul festivităților iudaice.

Era sărbătorită o revelație cu totul deosebită din partea lui Dumnezeu, cea pe care a făcut-o vorbind încă o dată cu Moise, pe un munte, în timp ce poporul eliberat recent din sclavia egipteană aștepta întoarcerea condotierului său în vale. În acel dialog special, Dumnezeul eliberator i-a încredințat lui Moise cele Zece Cuvinte.

În ebraică, sărbătoarea se numește Shavuot, ceea ce înseamnă literalmente „Săptămânile”. De fapt, sunt socotite cele șapte săptămâni, adică cele patruzeci și nouă de zile care au trecut de la Paștele ebraic până la acel dar divin cu totul special: prin învățăturile sale de viață sau Tora, Dumnezeu indica drumul spre fericire. În limba greacă, numele acelei sărbători devine Pentecostè, adică cincizeci, cu referire la a cincizecea zi după Paști, zi în care se celebra sărbătoarea. În italiană avem Pentecoste1.

Primele Rusalii creștine

Shavuot era o sărbătoare de pelerinaj. Toți evreii practicanți, când Templul era încă în picioare, se duceau la Ierusalim să o serbeze. Din acest motiv, în acea zi de Rusalii a anilor 30 din secolul întâi d.C., un mare grup de discipoli și discipole ale lui Isus erau adunați în capitala religioasă a Iudeii.

Conform relatării din Faptele Apostolilor, în timp ce poporul sărbătorea darul învățăturii divine pentru fericire, restrânsa comunitate care credea în Isus ca Mesia a trăit o experiență foarte deosebită.

A simțit puterea lui Dumnezeu, aceeași care animase întreprinderea eliberatoare a lui Moise, aceeași care a fost comunicată prin intermediul celor Zece cuvinte și a întregii Tora. Această putere a lui Dumnezeu, noi o numim Duh sfânt.

Un Duh sfânt care trebuie regândit

Arta, un vehicul minunat al culturii, nu a fost prea amabilă cu Duhul sfânt. A lăsat imprimată în imaginația noastră o pasăre a cerului. Sau, dacă preferați, un porumbel alb. Această figură, deși prezentă în relatările biblice cu valoare absolut simbolică, nu ne-a facilitat înțelegerea a ceea ce este în mod exact Duhul sfânt.

Cu precizarea că a vorbi despre Dumnezeu înseamnă întotdeauna a bâlbâi definiții niciodată definitive, pentru a-l înțelege pe Duhul sfânt trebuie să ne referim la ideea trinitară a lui Dumnezeu. Conciliile ecumenice din primele secole ale creștinismului au încercat să exprime măreția nemărginită a lui Dumnezeu și magnificența identității sale vorbind despre modurile prin care noi îl percepem pe Dumnezeu.

Aceste „moduri de subzistență” au fost definite în greacă „ypòstasis”. Și apoi redate în latină cu expresia „persona”. Prin urmare, Dumnezeu a fost definit ca o singură natură în trei persoane. Cu timpul, însă, termenul „persoană” a suferit o schimbare de semnificație foarte remarcabilă. Pentru noi, astăzi, a vorbi despre persoană înseamnă a vorbi despre un individ dotat cu voință, libertate, sentimente, gândire…

Astfel, atunci când auzim că Dumnezeu este trei persoane, ne gândim în mod automat că Dumnezeu este format din trei indivizi, care sunt foarte prietenoși între ei, dar pe care trebuie să îi considerăm ca un singur Dumnezeu. Și acest lucru ne creează confuzii.

Dumnezeul unul şi întreit

Dacă recuperăm însă sensul original al termenului de ipostază – și, prin urmare, al sensului pe care îl avea și în latină cuvântul persoană – ne dăm seama că se spune pur și simplu că Dumnezeu este unul singur, dar că noi îl percepem în trei moduri diferite ale existenței sale.

Îl recunoaștem ca sursă a vieții și, prin urmare, îl numim Tată. Îl știm ca energie vitală care locuiește în lume și atunci îl numim Duh. L-am văzut manifestându-se în experiența umană a lui Isus din Nazaret și astfel îl numim Fiu.

Așadar, Duhul sfânt este Dumnezeu în energia sa vitală care locuiește în lume și dăruiește viață. Deci, departe de a ne face să ne gândim la flăcări zburătoare sau porumbei care planează deasupra noastră, Rusaliile ar trebui pur și simplu să ne facă să ne gândim la energia lui Dumnezeu care locuiește în noi.

A trăi Rusaliile

Prin urmare, a ne deschide către Duhul sfânt va însemna să ne deschidem către viață. Rusaliile se vor realiza prin încercarea noastră de a fi tot ceea ce putem fi. În orizontul binelui și al iubirii care ne face să creștem și să ne maturizăm ca persoane pe deplin realizate, deci fericite.

Trăirea Rusaliilor este așadar o oportunitate minunată de a simți viața lui Dumnezeu curgând prin venele noastre, suflarea sa vitală mișcându-se în respirația noastră, visul său de plinătate pentru noi care se realizează în proiectele noastre, în acțiunile noastre, în alegerile noastre.

Să aveți o zi de Rusalii binecuvântată!

Annamaria Corallo, biblistă, 23/05/2021

Sursa: Gettalarete.it

Annamaria Corallo este o teologă biblistă expertă în metodologii de formare interactivă. A obținut licența (Facultatea de Teologie a Italiei Meridionale – Secția „San Luigi”) și doctoratul în Teologie Biblică (Universitatea Pontificală Gregoriana) și a finalizat Școala pentru Formatori în Evanghelizare și Cateheză (promovată de revista Evanghelizare și de Oficiul Catehetic Național). Participă la proiectul biblic internațional „Evanghelie și cultură” (Euangelion und Kultur) și este profesor asociat la Universitatea Pontificală „Gregoriana” din Roma.

  1. Rusalii, (n. tr.). ↩︎