Reflecția lui Alberto în vederea Duminicii Floriilor

„Intrând în Ierusalim, Isus face ceea ce nu ar fi trebuit să facă și care îl va costa viața: se duce să atingă interesele castei preoțești aflate la putere…”. Pe ilLibraio.it, în vederea Duminicii Floriilor, intervenția fratelui Alberto Maggi, biblist împotriva curentului…

Cutremur la Ierusalim

„Când intra el în Ierusalim, toată cetatea s-a tulburat” (Mt 21,10). Pentru a indica intrarea lui Isus în Ierusalim, evanghelistul folosește un verb grecesc (seiô) care era folosit pentru mișcările telurice: venirea lui Cristos provoacă un adevărat cutremur în tot orașul, nu numai în instituții, ci și în rândul locuitorilor. Pentru conducătorii religioși divinitatea trebuie adorată, venerată, slujită, în aurita captivitate a unui templu, închisă bine în sarcofagul unui sistem doctrinal perfect. Dar atunci când acest Dumnezeu încearcă să se manifeste, să se facă vizibil, autoritățile sunt cuprinse de panică și în unanimitate convin asupra singurului lucru de făcut: să-l elimine. În joc este supraviețuirea însăși a instituției religioase. Cu toate acestea, Isus a fost întâmpinat cu urale entuziaste când a intrat în Ierusalim. Este adevărat, dar numai pentru că mulțimea a greșit persoana. Pentru intrarea sa triumfătoare în Cetatea Sfântă, Isus nu a ales un animal regal de călărie, precum catârul, folosit de regi, sau un cal de luptă, ci un măgăruș, mijlocul normal de locomoție al oamenilor de rând. Dar ochilor atenți ai autorităților religioase nu le-a scăpat însemnătatea profetică a gestului lui Isus, care prin alegerea sa actualiza profeția lui Zaharia conform căreia așteptatul Mesia avea să sosească la Ierusalim călare pe un măgăruș, în semn de neagresiune („Arcul de război va fi distrus și va vesti neamurilor pacea”, Zah 9,10). Dar mulțimea nu înțelege, așteaptă un Mesia puternic, pentru aceasta își întinde mantiile pe drum, în semn de supunere față de rege, și strigă „Osana fiului lui David!” (Mt 21,9). Iată pe cine îl așteaptă: pe fiul lui David, adică un Mesia care să semene cu regele care prin violență a reușit să reunească triburile lui Israel și să-și inaugureze marea și puternica sa împărăție. Această împărăție costase o baie de sânge, până acolo încât, atunci când David a vrut să construiască un Templu pentru Domnul său, acesta l-a refuzat cu cuvintele: „Nu vei construi Templul pentru numele meu, pentru că ai vărsat prea mult sânge pe pământ înaintea mea” (1 Cron 22,8).

Isus nu este fiul lui David, nu are nimic în comun cu banditul nemilos al deșertului care a ajuns la putere printr-o serie incredibilă de crime și care era cunoscut în mod sinistru drept cel care „nu lăsa în viață nici bărbat, nici femeie” (1 Sam 27,9.11). Isus este fiul lui Dumnezeu, a cărui misiune este să salveze și nu să distrugă. Cristosul nu vine cu violență, ci cu iubire, nu supune, ci slujește, nu impune, ci oferă, nu ucide, ci își dăruiește viața, nu învie împărăția de acum defunctă a lui David, ci inaugurează împărăția lui Dumnezeu. Intrând în Ierusalim, Isus face ceea ce nu ar fi trebuit să facă și care îl va costa viața: se duce să atingă interesele castei preoțești aflate la putere, detronează singura divinitate adevărată adorată de conducătorii religioși: banii. Într-adevăr, intrând în Templu, Isus nu se limitează să-i alunge pe negustori, purificând locul sfânt, ci îi alungă și pe cumpărători, împiedicând efectiv cultul. Prin gestul său, Isus lovește în inimă sistemul economic al sanctuarului, cel pe care se sprijinea puterea castei sacerdotale. Acțiunea lui Isus îi va fi fatală. Atingând economia Templului, Isus nu lovește numai în buzunarele preoților, ci și în cele ale locuitorilor Ierusalimului care trăiau din traficul religios, din pelerinaje, din comerțul pe cât de sacru, pe atât de profitabil. Și astfel, în intervalul de câteva ore, aceleași persoane care îl primiseră pe Isus cu strigătul „Osana”, își vor striga toată furia: „Răstignește-l!” (Mc 15,13). Îl așteptau pe Mesia fiul lui David, nu știu ce să facă cu un Mesia Fiul lui Dumnezeu, în locul lui Dumnezeu îl preferă pe Mamona (Mt 6,24), iar interesul se confirmă încă o dată ca adevăratul dumnezeu al acestei lumi și conveniența drept mobilul tuturor alegerilor, așa cum prevăzuse în mod dramatic Isus: „Haideți să-l ucidem și vom avea noi moștenirea lui!” (Mt 21,38).

Pr. Alberto Maggi, 18/03/2016

Sursa: ilLibraio.it

AUTORUL – Alberto Maggi, călugăr din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat la Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci» din Montefano (Macerata), se ocupă de răspândirea sfintelor scripturi, interpretându-le mereu în slujba dreptății, niciodată a puterii.

Părintele Alberto a publicat mai multe cărți, printre care: Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață), Roba da preti (Chestii de ale preoților), Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor), Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința), Parabole come pietre (Parabole ca pietrele), La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu), Versetti pericolosi (Versete periculoase), L’ultima beatitudine – La morte come pienezza di vita (Ultima fericire – Moartea ca plinătate a vieții), Di questi tempi (În aceste vremuri) și Due in condotta (Doi la purtare).

Aici toate articolele scrise de pr. Alberto Maggi pe ilLibraio.it