Rabbuni, să văd din nou!

Duminica a 30-a de peste an – 28 octombrie 2018

Rabbuni, să văd din nou! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Marcu 10,46-52

În acel timp, pe când Isus ieșea din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mulțime numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, care era orb, ședea de-a lungul drumului și cerșea. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!”.

Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”.

Oprindu-se, Isus a spus: „Chemați-l!”. Şi l-au chemat pe orb spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă!”. Iar el, aruncându-şi mantia, a sărit în picioare şi a venit la Isus.

Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabbuni, să văd din nou”. Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a mântuit!”. Și îndată a văzut din nou şi îl urma pe cale.

Marcu 10,46-52

După al treilea și ultimul anunț al lui Isus despre pătimirea sa, despre destinul său la Ierusalim, a avut loc reacția necuviincioasă a lui Iacob și Ioan care nu înțeleseseră nimic. Isus spusese clar: „La Ierusalim voi fi ucis”, iar ei îi cer locuri de onoare. Au urechi, dar nu aud, cum le reproșase Isus, au ochi, dar nu văd. Iar această orbire a celor doi ucenici este dezvoltată în continuare de evanghelist în capitolul al zecelea, versetele 46-52, în episodul orbului din Ierihon. În Evanghelia după Matei sunt doi orbi, în mod clar figură a celor doi discipoli; aici orbul este unul, dar evanghelistul ne face să înțelegem că este vorba de Iacob și Ioan. Să citim ce ne scrie Marcu.

„Și au ajuns la Ierihon”. Ierihonul este prima cetate cucerită înainte de a intra în țara făgăduinței. Acum această țară făgăduită s-a transformat într-o țară a sclaviei și a morții din care oamenii trebuie să iasă, iar Ierusalimul este cetatea unde Isus își va găsi moartea. „În timp ce ieșea…”. Evanghelistul folosește același verb care este folosit în cartea Exodului, deci este vorba despre eliberarea pe care o realizează Isus. „Din Ierihon împreună cu discipolii săi și o mulțime numeroasă…”, mulțimea care îl urmează. Iar aici este acest personaj care este prezentat de două ori, „fiul lui Timeu, Bartimeu”. Bartimeu nu este numele fiului lui Timeu, pe care evanghelistul îl prezintă prima dată în greacă și apoi a doua oară în aramaică. De ce asta? Pentru că vrea să dedubleze pentru a arăta că este vorba de cei doi ucenici, Iacob și Ioan. „Fiul lui Timeu”. „Timeu” înseamnă în greacă „onoare”. În capitolul al șaselea, în episodul sinagogii din Nazaret, unde nu a fost crezut și nu a fost acceptat, Isus a spus: „Niciun profet nu este disprețuit decât în ​​patria sa”.

Ei bine, în timp ce Isus este cel dezonorat, discipolii caută onoare. Așadar, „fiul lui Timeu”, repetat apoi în aramaică, „Bar” (înseamnă „fiu”) „Timeu” (înseamnă onoare), este discipolul care caută onoarea, iar evanghelistul îl împarte în două pentru a ne face să înțelegem că este vorba tocmai de Iacob și Ioan. „Care era orb…”. Iată, au ochi, dar nu văd. „Ședea de-a lungul drumului”. „De-a lungul drumului” este un termen tehnic care a apărut deja în capitolul al patrulea pentru a indica semănatul neroditor al lui Isus, faptul că Isus aruncă sămânța și vin păsările, imagine a puterii, care răpesc mesajul. „Și cerșea”. De ce cerșea? Cei ambițioși, cei vanitoși sunt mereu constrânși să cerșească de la cei care dețin puterea. Ambițiosul este unul care este întotdeauna constrâns să cerșească, să ceară.

„Auzind că este Isus Nazarineanul…”. Mulțimea crede că Isus este revoluționarul care a venit din acești munți unde locuiau luptătorii, cei care se împotriveau asupririi romane… „A început să strige…”. Strigă exact ca cel posedat din sinagoga din Cafarnaum. „Și să spună…”. Și iată motivul orbirii: „fiul lui David”. El nu îl vede în Isus pe fiul lui Dumnezeu, pe cel care îi comunică viața din dragoste, ci pe fiul lui David, adică pe marele războinic viteaz care, printr-o baie de sânge, a inaugurat împărăția lui Israel reunind triburile. „Isuse, îndură-te de mine! Mulți îl certau…”. Tocmai cei care îl urmează cu adevărat pe Isus sunt cei care îl exorcizează, îl ceartă… „Ca să tacă, însă el striga şi mai tare: Fiul lui David”. Iar de data aceasta numele lui Isus dispare de-a dreptul. „Fiul lui David” este cel care trebuia să restabilească monarhia, asta este ceea ce Iacob și Ioan vor să urmeze. „Îndură-te de mine!”.

Isus nu se apropie de cel orb, Isus se oprește. Prin urmare, îi oferă o posibilitate, dar nu Isus este cel care trebuie să se apropie de orb, ci orbul trebuie să se apropie de Isus. „Iar el a spus: Chemați-l!”. Încă o dată, la fel ca pe cei doisprezece, Isus trebuie să-i cheme. Ei îl însoțesc, dar nu îl urmează, sunt departe de el chiar dacă fizic sunt aproape. Verbul „a chema” este aici subliniat prin repetarea de trei ori. „L-au chemat pe cel orb și i-au spus: «Curaj! Ridică-te, te cheamă». Iar el, aruncându-și mantia…”. Și aici începe procesul de convertire. Mantia indică persoana, a arunca mantia înseamnă a o rupe cu ideologia care te făcuse orb. Este momentul convertirii sale. „Și-a aruncat mantia, a sărit în picioare și a venit la Isus”. Nu Isus trebuie să meargă spre orb, ci orbul trebuie să vină la Isus. „Atunci Isus i-a spus: Ce vrei să fac pentru tine?”. Exact ceea ce Isus i-a întrebat pe Iacob și pe Ioan când i-au prezentat cererea lor: „Ce vreți să fac pentru voi?”. Evanghelistul ne spune: Fiți atenți! În acest episod tratez despre Iacob și Ioan, despre discipolii orbi și surzi. „Iar orbul i-a răspuns…”. Iată, de data aceasta nu i se mai adresează lui Isus numindu-l „fiul lui David”, ci „Rabbuni”. În timp ce „Rabbi” era folosit pentru oameni, „Rabbuni” era o expresie care îi era adresată doar lui Dumnezeu și înseamnă „Domnul meu”. În sfârșit, ucenicii au înțeles cine este Isus. „Să văd din nou!”. Deci nu s-a născut orb, ci a existat o perioadă în care vedea, și tocmai ideologia religioasă naționalistă a fost cea care l-a orbit. „Să văd din nou!”.

Isus nu face nicio acțiune asupra acestui orb. „Isus i-a spus: Mergi, credința ta te-a mântuit!”. Răspunsul orbului la darul iubirii lui Isus, la mesajul său de iubire i-a schimbat viața și l-a salvat. Isus nu a săvârșit nicio acțiune. „Și imediat a văzut din nou”. Iată, evanghelistul arată că vedea cândva. Ideologia naționalistă religioasă a supremației, a superiorității îi orbește pe oameni; rasismul, excluderea celorlalți orbesc. „Și”, în sfârșit, „îl urma”, dar nu „de-a lungul drumului”, pentru că „de-a lungul drumului” este o expresie negativă, indică locul însămânțării inutile. Aici evanghelistul scrie: „pe drum”. Este drumul care duce la Ierusalim, pătimirea și moartea lui Isus pe care și discipolii o vor accepta.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice