Prin statornicia voastră vă veți salva sufletele

Duminica a 33-a de peste an – 13 noiembrie 2016

Prin statornicia voastră vă veți salva sufletele – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 21, 5-19

În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase și daruri votive, Isus le-a spus: «Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeți, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată».

Ei l-au întrebat: «Învățătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele au să se întâmple?». El le-a zis: «Vedeți să nu fiți înșelați, căci vor veni mulți în numele meu, spunând: „Eu sunt!” și: „Timpul este aproape!”. Nu mergeți după ei! Când veți auzi despre războaie și revolte, nu vă temeți, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârșitul!».

Apoi le spunea: «Se va ridica un neam împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure mari și, în diferite locuri, foamete și epidemii; vor fi fapte înfricoșătoare și semne mari din cer.

Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi și închisori, vă vor duce în fața regilor și a guvernanților din cauza numelui meu. Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. Puneți la inima voastră să nu vă pregătiți dinainte cum vă veți apăra, căci eu vă voi da grai și înțelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voștri nu le vor putea rezista și nici răspunde!

Veți fi trădați de părinți, de frați, de rude și prieteni și vor ucide pe unii dintre voi; veți fi urâți de toți din cauza numelui meu. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele».

Luca 21, 5-19

Evanghelia din această duminică este destul de complexă și riscă să fie răstălmăcită. De aceea trebuie să o situăm în contextul ei istoric. Evanghelia este din Luca, capitolul 21, versetele 5-19. Pentru a o înțelege trebuie să facem un pas înapoi, de șapte secole, pentru a ne situa în anul 701, când Sanherib, puternicul rege al Asiriei, și-a început marșul spre Palestina, iar pe drumul său asediase și devastase deja până la 46 de cetăți și pusese sub stare de asediu micul Ierusalim. Regele Ezechia și tot poporul s-au văzut pierduți pentru că întregul Ierusalim era înconjurat de puternica armată a asirienilor. Ei bine, ca o surpriză în dimineața în care urma să înceapă atacul, au văzut că tabăra era goală, fusese abandonată.

Din ce motiv? Explicația religioasă, oficială, care este dată spune că este o intervenție a lui Dumnezeu. De fapt, aflăm din Cartea a doua a Regilor, capitolul 19, versetul 23, că în aceeași noapte, îngerul Domnului, îngerul lui Yahve, a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor 185.000 de oameni, deci a lăsat o pustietate de cadavre, iar Sanherib, regele Asiriei, și-a dat jos corturile și a plecat înapoi la Ninive.

Aceasta este explicația religioasă. În realitate, în scrierile lui Sanherib se spune că regele Ezechia a plătit un tribut foarte mare. Fapt este că acest eveniment a dat naștere credinței că, în momentul celui mai mare pericol pentru cetatea Ierusalimului, Dumnezeu va interveni. Există un psalm care celebrează toate acestea, psalmul 46, la versetul 6, unde spune: „Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu va putea să se clatine”.

Deci, în momentul celui mai mare pericol, intervine Dumnezeu. Așadar, să citim evanghelia.

În timp ce unii vorbeau despre templu, acești „unii” sunt discipolii, că este ornat cu pietre frumoase și daruri votive… Templul din Ierusalim era o splendoare. Isus a spus: Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeți, vor veni zile în care… Verbul înseamnă literalmente a admira. Și este ciudat acest lucru. Isus vorbise despre templu ca despre o peșteră de tâlhari și bandiți. Discipolii lui, în schimb, continuă să-i simtă fascinația, admirația. Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.

De ce asta? Episodul precedent era cel al văduvei care era golită de sânge, își oferea toată viața ei ca să mențină în viață această instituție. De fapt instituția era cea care trebuia să-i întrețină cu veniturile ei pe cei slabi din societate. Dar instituția religioasă denaturase toate acestea. Tocmai cei slabi erau cei care întrețineau această instituție. Așadar, pentru Isus, o instituție religioasă care, în loc să-i ajute pe cei din urmă, pe cei slabi, îi exploatează pentru întreținerea ei, nu are niciun motiv să existe. Iată de ce Isus spune: nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată. Și chiar și astăzi se pot vedea la Ierusalim pietrele dărâmate de romani în asediul din 70.

Ei l-au întrebat: „Învățătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele au să se întâmple?”. Discipolii nu sunt îngrijorați și nici alarmați, vor doar să știe când. De ce? După cum am spus mai devreme, se credea că în momentul celui mai mare pericol pentru Ierusalim, Dumnezeu va interveni. Aceasta este ceea ce speră discipolii. Ei încă speră că Domnul va veni și va restaura împărăția moartă a lui Israel. Dar Isus a răspuns: Fiți atenți…, și este la imperativ, să nu fiți înșelați, căci vor veni mulți în numele meu, spunând: „Eu sunt!”. „Eu sunt” este numele divin. Și: „Timpul este aproape!”. Nu mergeți după ei!

Isus este categoric. Întotdeauna în istorie vor exista oameni care vor crede că au acest mandat divin de a restaura, de a reforma; Isus ne cere să nu-i urmăm. Din punct de vedere istoric, știm că după Isus au apărut alți câțiva presupuși mesia, ultimul dintre care a fost Bar Kochba, cunoscut drept fiu al stelei, pe care unii rabini chiar îl recunoscuseră drept mesia trimis de Dumnezeu, și care a provocat, sub împăratul Hadrian, revolta împotriva romanilor și, din partea romanilor, distrugerea completă a Ierusalimului.

Când veți auzi despre războaie și revolte, nu vă temeți, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârșitul! Isus le spune să nu se entuziasmeze cu această așteptare, pentru că ei cred că este timpul să fie inaugurată împărăția lui Israel. Isus spune că nu va fi așa.

Apoi le spunea… Iar aici pentru a înțelege aceste expresii trebuie să facem referință la limbajul profeților cu care profeții descriu mari răsturnări sociale. Se va ridica o națiune împotriva altei națiuni și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, foamete și epidemii în diferite locuri… Acestea sunt imaginile pe care profeții le folosesc pentru a indica mari schimbări sociale.

Vor fi și fapte înfricoșătoare și semne mari din cer. Toate acestea sunt o imagine pentru a înfricoșa. Vom vedea la sfârșitul acestui episod cum Isus va vorbi despre semne de eliberare pentru ai săi. Dar, din păcate, această răsturnare, această schimbare nu va fi nedureroasă pentru discipolii săi. Acest mesaj pe care Luca îl scrie este de încurajare pentru comunitățile creștine care se văd persecutate, marginalizate.

Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor persecuta… Iar aici Isus prezintă cele trei valori sacre pe care se bazează societatea, care sunt Dumnezeu, patria și familia, toate unite sub semnul puterii asupra oamenilor. Ei bine, aceste trei valori sacre – prin valoare sacră se înțelege o valoare pentru care este legitim să ne sacrificăm viața noastră și să luăm viața celorlalți – se vor întoarce împotriva discipolilor lui Isus.

Vă vor purta prin sinagogi și închisori, vă vor duce în fața regilor și a guvernanților din cauza numelui meu. Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. Întipăriți-vă în inimi să nu vă pregătiți dinainte cum vă veți apăra, căci eu vă voi da grai și înțelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voștri nu le vor putea rezista și nici răspunde!

Evanghelistul anticipează scena pe care o va prezenta apoi în Faptele Apostolilor, a martiriului lui Ștefan, care va avea cuvinte cărora adversarii săi nu vor ști să le stea împotrivă. De asemenea și Ștefan s-a atins de templul din Ierusalim, centrul nevralgic al acestei instituții religioase. De ce toată această aversiune față de Isus și ai săi? Pentru că mesajul universal – anunțat de Isus – despre împărăția lui Dumnezeu anulează privilegiul lui Israel de a fi primul dintre națiuni și visul împărăției sale. Toate acestea nu vor fi nedureroase.

Și Isus chiar spune… Deci l-am văzut pe Dumnezeu, religia, patria, guvernații, dar, spune Isus, veți fi trădați de părinți, de frați, de rude și prieteni și vor ucide pe unii dintre voi. Aici referirea este la cartea Deuteronomului unde este prescris că este permis să ucizi chiar și ruda idolatră. Deci adeziunea față de Isus, în ochii societății, este o idolatrie care merită moartea.

Adeziunea față de Isus, cu subversiunea radicală a valorilor, este o crimă atât de mare încât reușește să anuleze până și cele mai strânse legături. Veți fi urâți de toți din cauza numelui meu. Prin urmare, persecuția nu este un eveniment neașteptat în viața credinciosului, ci este confirmarea că îl urmează pe Isus.

Și iată asigurarea lui Isus: Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin perseverența voastră vă veți salva viața. Așadar, Isus ne asigură că din partea lui Dumnezeu va exista o protecție a lui și că acesta nu este un mesaj care trezește teamă sau neliniște, ci mai degrabă ne eliberează de ea. Iar la sfârșitul capitolului, la versetul 28, găsim pasajul unde Isus spune: Când vor începe să se întâmple acestea, sculați-vă și ridicați-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Deci toate acestea pe care le-am spus nu sunt un mesaj care să ne înspăimânte, ci care ne eliberează de orice teamă.

Isus ne asigură că eliberarea este aproape. Cu siguranță această eliberare nu va fi nedureroasă, vom avea de suferit, dar Isus este mereu de partea persecutaților, niciodată de partea persecutorilor, chiar dacă cei care persecută pretind că o fac în numele său.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice