Preotul iezuit Roger Lenaers rescrie credința pentru omul de azi
Aproape toți oamenii care spun că sunt catolici aderă la formule catehetice substanțial neschimbate până astăzi de cinci secole (Conciliul din Trento). Aceleași formule pe care aproape toate persoanele care se consideră atee, sau agnostice, le resping cu convingere. Nici unii, nici ceilalți nu bănuiesc că în domeniul teologiei au avut loc cutremure, mai ales în ultimele decenii, comparabile doar cu schimbările radicale înregistrate în fizică sau biologie.
Această ignoranță obiectivă depinde de mulți factori, inclusiv de tendința teologilor de profesie de a ascunde, sau de a răspândi în doze homeopate, rezultatele cercetărilor lor. Astfel, în timp ce circulă excelente publicații divulgative în domeniul științific, este mult mai rar să se întâmple la fel și în domeniul teologic: chiar și din cauza faptului că bisericile creștine, și în special Biserica Catolică, nu aprobă astfel de operațiuni (și, de exemplu, se grăbesc să-i catalogheze drept eretici pe unii autori precum Vito Mancuso, care încearcă să rupă livrarea tăcerii).
Pentru a depăși aceste neplăceri, un curajos editor din Trapani, Crispino Di Girolamo, a acceptat să publice transcrierea unei conferințe ținute în 2016, la Cascina Zaratin din Motta di Livenza (Treviso), de bătrânul părinte iezuit belgian Roger Lenaers. Rezultatul a fost o broșură (Cristiani nel XXI secolo? Una ri-lettura radicale del Credo (Creștini în secolul XXI? O re-lectură radicală a Crezului), Il pozzo di Giacobbe, Trapani 2018, pp. 70, € 8.00) care seamănă foarte mult cu o dinamită care explodează.
În imposibilitatea de a o rezuma, mă limitez să menționez că este divizibilă mental în două părți: una destruens și una construens. În partea deconstructivă autorul – reluând teze deja exprimate mai pe larg în alte volume (după cum spune, în prețiosul eseu introductiv, părintele Ferdinando Sudati) – semnalează credințele tradiționale, deseori formulate de-a dreptul ca dogme definitive, pe care cultura contemporană nu le mai consideră sustenabile: de la ideea „teistă” a unui Dumnezeu exterior cosmosului care ar avea în mână frâiele acestuia la o concepție mitică despre Isus ca om divin (sau divinizat); de la o viziune a Bibliei drept „Cuvânt al lui Dumnezeu” (și nu al unor oameni concreți cufundați în istorie) la o idee a Bisericii ca structură ierarhică în care unii transmit învățătura și comandă, iar toți ceilalți o acceptă și se supun…
Ce rămâne atunci din „Crez”, proclamația pluriseculară din toate bisericile planetei (cu o detașare interioară tot mai mare, trebuie să recunoaștem, din partea credincioșilor și chiar a slujitorilor cultului)? Lenaers crede că asistăm la travaliul unui „crab care își abandonează carapacea care a devenit prea strâmtă”. Sau, cu alte cuvinte, la trecerea de la creștinism ca „religie” la creștinism ca „credință” într-un Mister nespus care locuiește în noi și ne îndeamnă, mai degrabă decât să respectăm obligațiile și interdicțiile morale, să cultivăm o iubire tot mai intensă și continuă față de ființele vii, inclusiv față de animale.
Augusto Cavadi, 22 aprilie 2018
Sursa: LiveSicilia
