Preoți-muncitori

Preoți-muncitori: nihil obstat!

Luna trecută, președintele CEI, cardinalul Matteo Zuppi s-a întâlnit cu preoții-muncitori italieni (printre care unii căsătoriți). Cine știe dacă „un lucru nu va duce la altul”…

Pe 19 mai trecut am primit o scrisoare adresată Reverendului Părinte Francesco Brescia. Trecuseră vreo cincizeci de ani de când nu am primit o scrisoare cu această intitulare! Cardinalul Matteo Zuppi, președintele Conferinței Episcopale Italiene, își exprima dorința de a se întâlni la Bologna pe 19 iunie cu „toți preoții-muncitori care au trăit sau își trăiesc slujirea la locul de muncă”.

După referendumul din 1974 de abrogare a legii divorțului, care m-a văzut angajat pentru libertatea de conștiință la vot, am fost suspendat „a divinis” și, ulterior, „redus” la starea laicală. Între timp, desfășurasem diverse munci pentru a nu depinde financiar de celebrarea sacramentelor: în tâmplărie, muncitor într-o fabrică de produse igienico-sanitare, într-o comunitate terapeutică pentru toxicodependenți, la școală ca asistent pentru copiii cu dizabilități…

Una peste alta, multă muncă. Iar ca preot mi-am prestat serviciile într-o comunitate născută în urma referendumului, în care, împreună cu alți doi preoți (Antonio Silvestri și Renato Cervo) am fost solicitat pentru celebrarea sacramentelor. Antonio, Renato și cu mine eram căsătoriți și participam la asociația preoților căsătoriți italieni Vocatio.

Primind invitația pentru că eram pe lista preoților-muncitori, m-am dus cu plăcere la Bologna, chiar și pentru a afla de la cardinalul Zuppi dacă se schimbă ceva în biserica noastră (latină) cu privire la legea celibatului obligatoriu pentru preoți.

Deja s-a evidențiat o schimbare în ceea ce privește mișcarea preoților-muncitori, văzuți ca fumul în ochi din poziția Sfântului Oficiu [actualul Dicaster pentru Doctrina Credinței] din 1959, în care „munca în fabrică sau pe șantier era considerată incompatibilă cu viața și obligațiile preoțești”. Pentru că deja Vaticanul II, șase ani mai târziu, afirma posibilitatea pentru preot de a exercita „o meserie manuală, împărtășind condițiile de viață ale muncitorilor…”.

În discursul ținut de card. Matteo Zuppi, el și-a arătat apropierea de idealurile care ne-au determinat pe atâția dintre noi să intrăm în lumea muncii pentru a fi muncitori „ca și ei”, în siajul cărții Fratelui Mic a lui Charles de Foucauld, Rene Voillaume.

Unii dintre noi s-au prezentat așadar ca preoți-muncitori (în prezent pensionați) căsătoriți, și a fost important faptul că, răspunzând intervențiilor noastre, cardinalul a afirmat că papa Francisc, într-o întâlnire, a susținut că nu a „arhivat” chestiunea.

În ciuda celor dintre noi care au susținut că problema a fost de fapt „arhivată”, s-a accentuat oricum voința de a ne întâlni din nou din partea reprezentantului nostru Roberto Fiorini din Mantova, a pr. Bruno Bignami din partea Oficiului Național pentru Probleme Sociale și activitatea CEI, și a card. Zuppi însuși.

În fine, este interesant că în concelebrarea euharistică nu a existat nicio diferență între noi. Problema se va rezolva așadar în direcția unei biserici de frați și surori în jurul aceleiași mese împreună cu Nazarineanul sau într-un verticalism ierarhic așa cum a fost în trecut și este și astăzi pentru mulți nostalgici?

Vom trăi și vom vedea! Dar dacă vor prevala aceștia din urmă, va trebui să spunem cum a spus El: „Lasă morții să-și îngroape morții!”.

Franco Brescia, 18 iulie 2023

Sursa: Vino Nuovo