Papa, episcopii și bogățiile clerului

„Biserica, fără ezitare, a ales interesul…”. Papa, episcopii și bogățiile clerului

„Succesorii lui Petru au abandonat treptat învățătura lui Isus trădându-l fără rușine, iar Biserica s-a trezit supraîncărcată cu aur și argint și a devenit un obstacol pentru cei care doreau să avanseze rapid pe calea Evangheliei”, scrie pe ilLibraio.it fratele Alberto Maggi, biblist, după cuvintele Papei Francisc, care au provocat multe discuții…

Sacramente și lăcomie

Argint și aur nu am, însă ceea ce am, aceea îți dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!” (Fap 3,6). Astfel i-a spus Petru ologului de la ușa templului din Ierusalim, iar bolnavul a început nu doar să umble, ci chiar să sară, lăudându-l pe Dumnezeu (Fap 3,8). Petru, credincios învățăturii Maestrului său de a nu acumula comori pe pământ (Mt 6,19), a comunicat viață celor care simțeau că le lipsește. Apoi, succesorii lui Petru au abandonat treptat învățătura lui Isus trădându-l fără rușine, iar Biserica s-a trezit nu doar incapabilă să-i facă să umble pe cei care erau împiedicați, ci, supraîncărcată cu aur și argint, a devenit un obstacol pentru cei care doreau să avanseze repede pe calea Evangheliei.

Într-adevăr, încă din primele secole, uitând de avertismentele severe ale lui Isus cu privire la ispita bogăției (Lc 6,24), papii, și împreună cu ei întreaga ierarhie, au făcut alegerea lor tragică. Isus ne-a avertizat că „Nu putem sluji lui Dumnezeu și mamonei” (Lc 16,13). Auzind aceste cuvinte atât de clare și severe, „fariseii, care erau atașați de bani, își băteau joc de el” (Lc 16,14). Dar Biserica ierarhică nu numai că a ignorat cuvintele lui Isus, ci a făcut contrariul, și, fără a ezita, a ales mamona, banul, interesul, conveniența, iar pentru a se îmbogăți a folosit toate mijloacele, începând cu minciuna. De fapt, a construit fără scrupule un document fals care a avut repercusiuni grave asupra întregii creștinătăți.

Prin „Donația lui Constantin”, Biserica a declarat că împăratul i-a dăruit Papei Silvestru (+ 335) toate domeniile imperiului. Iar Biserica, prinsă de lăcomia bogăției, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Evanghelie: chemată să-i slujească pe cei săraci, ea a pretins să fie slujită de ei. Uitând de Isus care a spus că nu a venit să fie slujit, ci să slujească (Mt 20,24-28), Biserica s-a transformat într-o structură a puterii: papa se considera pe el însuși ca împărat sau rege (papa-rege), și, în mod evident, cardinalii erau prinți, episcopii conți, iar pentru umilii preoți era totuși o remarcabilă promovare socială și economică să ajungă să fie parohi.

Papa, Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, nu numai că nu a mai spălat picioarele oamenilor, așa cum a cerut în mod expres Isus (Ioan 13,14), ci a pretins să-i fie sărutate, iar timp de secole cei care erau primiți de el o făceau „Cu smerenie îngenuncheați pentru sărutul sfântului pantof”. Și când te gândești că Isus a spus: „Nu vă procurați nici aur, nici argint, nici monede din cupru la brâu, nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici sandale…” (Mt 10,9).

Bineînțeles, în Biserică, cea care nu a abandonat niciodată Evanghelia, s-au ridicat voci de protest, dar puterea ierarhiei era atât de puternică încât a reușit să le neutralizeze. Astfel au ajuns să fie uite cuvinte de foc, precum cele scrise de Anton de Padova împotriva corupției clerului: „Preoții, sau mai degrabă comercianții, pentru a spune mai exact, își întind plasa lăcomiei lor pentru a strânge bani. Celebrează Liturghie pentru bani, iar dacă nu sunt siguri că vor primi banii, cu siguranță nu vor celebra liturghia; și astfel fac ca sacramentul mântuirii să devină instrumentul lăcomiei” (Predică la Duminica a V-a după Rusalii 2,15). Dar că acestea erau cuvinte în vânt, își dădea seama Anton însuși afirmând că prelații, „chiar dacă ascultă o predică, nu înțeleg. A le predica clericilor înseamnă a le predica unor cretini: care ar fi utilitatea în ambele cazuri, dacă nu doar zgomot și trudă?” (Predică la Duminica a X după Rusalii 1,9).

Pr. Alberto Maggi, 19/05/2016

Sursa: ilLibraio.it

Aici toate articolele scrise de Alberto Maggi pentru ilLibraio.it.

AUTORUL – Alberto Maggi, frate din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat în Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci» (www.studibiblici.it) din Montefano (Macerata), se ocupă cu răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în slujba dreptății, niciodată a puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti (Chestii de-ale preoților); Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor); Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința); Parabole come pietre (Parabole ca pietrele); La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu) și Versetti pericolosi (Versete periculoase). Poate fi găsită în librării, publicată de Garzanti, cartea Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață).