Pacea voastră va rămâne peste el

Duminica a 14-a de peste an – 4 iulie 2010

Pacea voastră va rămâne peste el – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 10,1-12.17-20

În acel timp, Domnul a ales alți șaptezeci și doi și i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă el și le-a spus: «Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui! Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor! Nu luați nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați pe nimeni pe drum.

În casa în care intrați spuneți mai întâi: „Pace acestei case!”. Și dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneți în casa aceea; mâncați și beți ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutați din casă în casă!

Când intrați într-o cetate și vă primesc mâncați ceea ce este pus înaintea voastră, vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: „S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu!”. Dar, dacă intrați într-o cetate și nu vă primesc, ieșiți în piețele ei și spuneți: „Chiar și praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să știți aceasta: împărăția lui Dumnezeu este aproape!”. Vă spun că în ziua aceea va fi mai ușor pentru Sodoma, decât pentru cetatea aceea.

Vai ție, Corazín, vai ție, Betsáida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și Sidón minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac și punându-și cenușă pe cap. De aceea, la judecată va fi mai ușor pentru Tir și Sidón decât pentru voi. Și tu, Cafárnaum, oare vei fi înălțat până la cer? Până în sălașul morților te vei prăbuși.

Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă disprețuiește pe voi, pe mine mă disprețuiește, iar cine mă disprețuiește pe mine îl disprețuiește pe cel care m-a trimis».

Întorcându-se cei șaptezeci și doi, i-au spus cu bucurie: «Doamne, chiar și diavolii ni se supun în numele tău». El le-a spus: «L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va dăuna! Totuși nu vă bucurați pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!».

Luca 10,1-12.17-20

Pasajul pe care îl comentăm acum este exclusiv al lui Luca, singurul evanghelist care îl are. „După aceste fapte…”. Care sunt aceste fapte? Având în vedere eșecul celor Doisprezece care, fiind trimiși să îi elibereze pe oameni, nu numai că nu reușesc să îi elibereze, ci chiar vor să împiedice eliberarea lor, Isus i-a chemat pe samariteni să-l urmeze.

Iată, „după aceste fapte, Domnul”, titlul cu care Isus înviat este chemat în comunitate, „a desemnat alți Șaptezeci și doi”. De ce Șaptezeci și doi? Pentru că, în timp ce „Doisprezece” este numărul care se referă la triburile lui Israel, deci mesajul este pentru Israel, „Șaptezeci și doi”, conform calculelor care se găsesc în cartea Geneza în capitolul 10, sunt națiunile păgâne.

Așadar, este o misiune universală pentru care Isus îi trimite pe samariteni, adică pe cei care nu provin din Israel. „I-a trimis doi câte doi”, ca să fie o comunitate, dar mai presus de toate pentru că numărul doi era cel indispensabil pentru a fi martori, „în fiecare oraș și loc pe unde urma să meargă. Și le zicea: «Secerișul este abundent»”, adică răspunsul la vestea cea bună va fi foarte abundent, ne asigură Isus.

Când ceea ce este proclamat este vestea cea bună, rezultatul va fi extraordinar. „Dar lucrătorii sunt puțini”. Această cerere a lui Isus, „rugați-l pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui”, nu privește – așa cum se crede uneori – doar categoriile de preoți, călugări și călugărițe, ci este o invitație adresată tuturor, pentru ca toți să devină conștienți de urgența acestei misiuni.

Apoi Isus oferă anumite indicații foarte clare: nu putem dezminți prin comportamentul nostru mesajul pe care îl anunțăm. De aceea spune: „Vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor”. Opoziția societății, care va fi amenințată în temeliile ei clădite pe a avea, a urca și a porunci, va fi teribilă.

Isus spune: „Mergeți lipsiți de apărare, pentru că Domnul, Duhul, va fi apărarea voastră!”. Și apoi: „Nu luați nici pungă, nici desagă, nici sandale”, adică nu vă gândiți la întreținerea voastră, nu vă îngrijorați de ceea ce veți mânca sau bea, căci Domnul va avea grijă; deci a merge într-un mod care să nu dezmintă credința care este anunțată.

„Nu vă opriți să salutați”, din cauza faptului că salutul oriental era de obicei interminabil. Apoi Domnul oferă indicații foarte clare: „În orice casă intrați”, deci în orice casă intrăm, „spuneți mai întâi: «Pace acestei case!»”. Aceasta este o urare. Pacea înseamnă o invitație la plinătatea fericirii.

„Dacă există vreun fiu al păcii”, și anume dacă există cineva care are în el această dorință de plinătate a vieții, „pacea va coborî asupra lui”. Apoi Isus avertizează: „Rămâneți în acea casă, mâncați și beți ceea ce vor avea”. De ce acest detaliu? Pentru că se știa că în lumea ebraică, și de asemenea în cea samariteană, oamenii aveau grijă să nu mănânce nimic, să nu atingă nimic din ceea ce era clasificat drept „impur”; de aceea nu intrau în casele păgânilor, care erau necurate.

Isus spune: „Să nu aveți aceste scrupule”. Isus spusese deja în altă parte că nu ceea ce intră, ci ceea ce iese îl face pe om impur. „Căci cel ce lucrează are dreptul la răsplata lui”. Deci: „Mergeți fără să vă preocupați pentru că vi se va da!”. „Și nu vă mutați dintr-o casă în alta”. Există în Faptele Apostolilor un pasaj în care Petru spune că „nu este permis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de persoane de altă rasă”. Isus spune: „Nu vă faceți astfel de scrupule, astfel de probleme!”. Deci, „atunci când intrați într-o casă, nu fiți pretențioși, dificili, din motive religioase, ci „rămâneți în casa aceea!”.

Și din nou Isus insistă. Se vede că această insistență aducea o rezistență din partea acestor trimiși. „Mâncați ceea ce vi se va oferi”. Deci „nu fiți mofturoși, nu spuneți: asta este curat, asta este necurat, asta se poate, asta nu se poate!”. Și apoi, iată, „îngrijiți”, nu „vindecați”, așa cum traduce Conferința Episcopală Italiană… „Îngrijiți bolnavii care sunt acolo și spuneți-le…” – bolnavilor – „este aproape de voi împărăția lui Dumnezeu!”.

Împărăția lui Dumnezeu se îngrijește de nevoile și suferințele omenirii; împărăția lui Dumnezeu a venit să aline durerile și suferințele care există în oameni, iar aceștia trebuie îngrijiți. Adică înecarăm să le alinăm suferința. Dacă nu vă primesc, spune Isus, nu insistați, se vede că mediul nu este pregătit, așa că „nu vă pierdeți timpul!”.

Apoi, este eliminat pasajul din textul liturgic, Isus spune că răspunsul păgânilor va fi superior celui al lui Israel. Și enumeră trei cetăți păgâne opuse altor trei cetăți ale lui Israel, care sunt Cafárnaum, Corazín și Betsáida, care nu l-au primit. Ei bine, rezultatul este că „Cei șaptezeci și doi s-au întors plini de bucurie spunând: «Doamne, până și demonii ni se supun în numele tău»”, adică datorită mesajului lui Isus oamenii au fost eliberați de acele ideologii false care îi făceau refractari, ostili față de această veste bună.

Dar, bineînțeles, numai cei liberi pot elibera, iată de ce cei Doisprezece nu au reușit. Și iată afirmația foarte importantă a lui Isus: „Îl vedeam pe Satana căzând din cer ca un fulger”. În concepția vremii, Satana era în ceruri, era un funcționar al curții divine, era un ministru al lui Dumnezeu. Este de ajuns să citim cartea lui Iob, unde Dumnezeu îi primește pe fiii săi, iar printre aceștia se află și Satana. El era inspectorul general al lui Dumnezeu, cel care avea grijă de interesele lui, iar sarcina sa era să-i supravegheze pe oameni pentru ca apoi să-i acuze în fața lui Dumnezeu și să le aplice pedeapsa pentru păcatele lor.

Ei bine, odată cu anunțul celor Șaptezeci și doi, vestea cea bună a avut succes. Și care este vestea cea bună? Vestea cea bună este că Dumnezeu nu este bun, ci este exclusiv bun; Dumnezeul lui Isus nu este Dumnezeul religiei care îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi, ci este Dumnezeul care le comunică tuturor iubirea sa. Prin urmare, rolul Satanei a luat sfârșit; este inutil să-i acuze pe oameni înaintea lui Dumnezeu pentru că El le comunică iubirea sa tuturor, indiferent de comportamentul lor.

Isus a spus deja în această Evanghelie: „Pentru că Tatăl este bun față de cei nerecunoscători şi răi!”. Așadar, Satana este alungat din cer, rolul lui s-a terminat. Iar în Apocalipsă este importantă definiția care este dată acestui episod: „A fost aruncat afară acuzatorul fraților noștri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte”.

Apoi asigurarea finală: „Nimic nu vă va dăuna!”. Așadar, forțele ostile nu vă vor putea face vreun rău pentru că lumina este mai puternică decât întunericul și viața este mai puternică decât moartea. Și, ca ultim lucru, Isus spune: „Bucurați-vă, nu atât pentru succesele voastre”, „ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”, adică experiența de a ne simți iubiți de Dumnezeu.

Așadar, dintre samariteni și cei doi ucenici care cereau un foc din cer pentru a-i nimici pe samariteni, tocmai samaritenii sunt cei care reușesc să-l facă pe Satana, dușmanul umanității, să cadă din cer.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice