Pacea voastră va coborî asupra lui

Duminica a 14-a de peste an – 7 iulie 2019

Pacea voastră va coborî asupra lui – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 10, 1-12.17-20

În acel timp, Domnul a ales alți șaptezeci și doi și i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă el și le-a spus: «Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui! Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor! Nu luați nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați pe nimeni pe drum.

În casa în care intrați spuneți mai întâi: „Pace acestei case!”. Și dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneți în casa aceea; mâncați și beți ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutați din casă în casă!

Când intrați într-o cetate și vă primesc mâncați ceea ce este pus înaintea voastră, vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: „S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu!”. Dar, dacă intrați într-o cetate și nu vă primesc, ieșiți în piețele ei și spuneți: „Chiar și praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să știți aceasta: împărăția lui Dumnezeu este aproape!”. Vă spun că în ziua aceea va fi mai ușor pentru Sodoma, decât pentru cetatea aceea».

Vai ție, Corazín, vai ție, Betsáida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și Sidón minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac și punându-și cenușă pe cap. De aceea, la judecată va fi mai ușor pentru Tir și Sidón decât pentru voi. Și tu, Cafárnaum, oare vei fi înălțat până la cer?

Până în iad te vei prăbuși.Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă disprețuiește pe voi, pe mine mă disprețuiește, iar cine mă disprețuiește pe mine îl disprețuiește pe cel care m-a trimis».

Întorcându-se cei șaptezeci și doi, i-au spus cu bucurie: «Doamne, chiar și diavolii ni se supun în numele tău». El le-a spus: «L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va dăuna! Totuși nu vă bucurați pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!».

Luca 10, 1-12.17-20

După eșecul misiunii celor doisprezece, care sunt prea pătrunși de ideologia naționalistă religioasă, de succesul și supremația Israelului, care ar fi trebuit să supună toate celelalte popoare, Isus mai face o încercare și îi schimbă pe trimiși. Să citim.

„După aceste fapte, Domnul a desemnat alți șaptezeci și doi”. De ce acest număr? În cartea Genezei, la capitolul 10, popoarele păgâne cunoscute la acea vreme sunt exact șaptezeci și două. Prin urmare, aceștia provin din păgânism. În realitate provin din lumea Samariei, unde Isus îi recrutează pe acești trimiși.

„Și i-a trimis doi câte doi (o comunitate) înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă”. Deci, după eșecul celor doisprezece, Isus încearcă din nou cu alții care nu sunt legați de această ideologie naționalistă.

„Le spunea: «Secerișul este abundent”. Răspunsul la anunțul veștii bune este un seceriș abundent. „Însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui!”. Cuvintele lui Isus sunt o invitație de a deveni conștienți de faptul că avem nevoie de cooperarea tuturor. Din nefericire, în tradiția religioasă aceste cuvinte au fost rezervate vocațiilor religioase, au fost limitate, făcându-le să-și piardă toată substanța, la vocațiile religioase.

Ca și cum Isus s-ar fi gândit să trimită preoți, călugări și călugărițe. Nimic din toate acestea. A deveni lucrători în secerișul său este o invitație adresată tuturor. Toți trebuie să colaboreze la anunțul veștii bune a lui Isus. Nu există categorii speciale, nu există categorii rezervate. Apoi Isus dă câteva indicații.

„Vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor”. Așadar, Isus ne avertizează cu privire la ostilitatea societății, în special cu privire la ostilitatea societății religioase, care se vede amenințată de anunțul acestei vești bune, a acestei relații diferite cu Dumnezeu.

Apoi Isus ne invită să avem încredere deplină în oameni. „Nu luați nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați pe nimeni pe drum”. Urgența acestei activități de a anunța vestea cea bună este atât de importantă încât nu trebuie să respectăm aceste reguli. Apoi Isus oferă o indicație importantă: „în orice casă veți intra…”. Trebuie să știm că în cultura timpului, după cum spune Petru,  nu era permis „unui iudeu să se unească sau să se întâlnească cu persoane de alt neam”. Era de neconceput ca un evreu să intre în casa unui păgân.

Isus spune: „Să nu aveți aceste scrupule, să nu aveți aceste reguli!”. „În orice casă veți intra, mai întâi spuneți: ‘Pace acestei case!’”. Nu este o invitație, „Pacea să fie în această casă!”, ci este un dar. Discipolul este el însuși un dar al păcii, adică al fericirii.

„Dacă acolo va fi vreun fiu al păcii”, adică o persoană în sintonie cu această pace, „pacea voastră va coborî asupra lui, altfel se va întoarce asupra voastră”. Deci nu este pierdută dacă există refuzul. Apoi, Isus revine cu insistența, se vede că era o problemă, și, de fapt, este chiar și astăzi. „Rămâneți în acea casă, mâncând și bând ceea ce vor avea”. Să nu aveți scrupule religioase, să nu fiți persoane greu de mulțumit, să nu cereți un tratament special pentru motive religioase sau ideologice.

„Căci lucrătorul are dreptul la recompensa sa”. Iar apoi Isus insistă: „Nu vă mutați dintr-o casă în alta”. Nu fiți persoane greu de mulțumit dacă aici nu există acele atenții la respectarea normelor religioase. Și Isus revine încă o dată cu insistența: „Când intrați într-o cetate și vă primesc, mâncați ceea ce este pus înaintea voastră”. Este ciudată această insistență a lui Isus de a nu fi persoane greu de mulțumit. Este o temă foarte, foarte actuală. Chiar și astăzi există persoane care, din cauza ideologiilor religioase sau a modei, au anumite dificultăți alimentare, nu consumă anumite alimente, resping altele. Și îi pun pe ceilalți în dificultate.

Isus spune: „Nimic din toate astea. Mâncați ceea ce vi se va oferi, chiar dacă ceea ce vă este oferit nu se încadrează în meniul vostru ideal”. „Îngrijiți”,nu „vindecați”, „bolnavii din acea cetate și spuneți-le: Este aproape de voi împărăția lui Dumnezeu!”. Societatea alternativă are ca efect bunăstarea chiar și fizică a persoanelor. Apoi Isus avertizează: „S-ar putea ca în societate să nu vă primească; nu are importanță, nu pierdeți timpul”.

Această expresie a lui Isus: „Chiar și praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră”,era ceea ce se făcea pe un teritoriu păgân. Intrând în Israel, nu se putea aduce cu sine nimic impur din lumea păgână, de erau scuturate sandalele. Unii oameni nu acceptă acest dar al păcii? Ei bine, sunt ca păgânii. Nu pierdeți timpul. Se vede că nu există condițiile necesare pentru a îmbrățișa această noutate a împărăției.

Ei bine, iată concluzia: „Cei șaptezeci și doi – spre deosebire de întoarcerea celor doisprezece, care a fost fără bucurie – „s-au întors plini de bucurie, spunând: «Doamne, chiar și demonii ni se supun în numele tău»”. Au reușit să-i elibereze pe oameni de ideologiile false.

Și iată expresia lui Isus. „El le-a spus: «L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger»”. În mentalitatea din vremea aceea Satana era în ceruri și în curtea divină, după cum spune Cartea lui Iob, și era un fel de inspector general. El cobora pe pământ și îi spiona pe oameni pentru ca apoi să-i învinuiască înaintea lui Dumnezeu. Ei bine, prin anunțul veștii bune a lui Isus, adică a unui Dumnezeu care este iubire, un Dumnezeu care este binevoitor față de cei nerecunoscători și răi, un Dumnezeu care nu îi mai premiază pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi, după cum îl prezenta religia, ci un Dumnezeu care le comunică și le oferă tuturor iubirea sa, indiferent de comportamentul lor, rolul Satanei nu mai are motive să existe.

Autorul Apocalipsei va comenta mai târziu: „A fost precipitat acuzatorul fraților noștri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua și noaptea”. Așadar, Satana și-a pierdut rolul, iată de ce a fost precipitat pe pământ. Iar apoi Isus ne asigură că acest anunț al vieții și acești vestitori ai vieții vor fi mai puternici decât toate obstacolele, decât toate dificultățile pe care le vor putea întâmpina.

Face acest lucru conform limbajului figurativ al epocii: „Iată, v-am dat puterea să călcați peste șerpi și scorpioni”, care au otravă în ei și pot otrăvi, „și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va putea dăuna”. Prin urmare, Isus asigură comunitatea credincioșilor că, atunci când este purtătoarea unui anunț al vieții, dar este purtătoare pentru că a îmbrățișat această viață și o transmite celorlalți, nu există nimic care să o poată vătăma și care să îi facă rău.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice