Oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă

Duminica a 28-a de peste an – 11 octombrie 2020

Oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 22,1-14

În acel timp, Isus a luat cuvântul și le-a vorbit [arhiereilor și fariseilor] în parabole, zicând: «Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.

A trimis din nou alți servitori, zicându-le: Spuneți celor invitați: „Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!”. Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.

Apoi a spus servitorilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și, oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă”. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i-au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut.

Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă și i-a spus: „Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?”. El a amuțit. Atunci regele a zis slujitorilor: „Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși».

¹⁵Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă.

Matei 22,1-14

Parabola viticultorilor ucigași a dezlănțuit mânia marilor preoți și a fariseilor care, scrie evanghelistul, „și-au dat seama că vorbea despre ei”. Niciun semn de căință, de convertire, ci încearcă să-l prindă pentru a-l elimina. Ei bine, în fața acestei amenințări Isus nu numai că nu dă înapoi, ci întrece măsura cu a treia și ultima parabolă prin care Isus polemizează cu autoritățile iudaice. Aceste trei parabole dezvoltă treptat tema de bază: denunțul împotriva celor mai înalte autorități religioase care se arată refractare și ostile planului lui Dumnezeu. În această parabolă Isus spune care este cauza, care este motivul acestei ostilități: conveniența, interesul.

Atunci să auzim Evanghelia după Matei, capitolul 22, versetele 1-14. „Isus a început să le vorbească din nou” – adică marilor preoți, bătrânilor și chiar și fariseilor – „în parabole. Împărăția cerurilor…”. Este important că Isus vorbește despre o împărăție a cerurilor, nu despre o împărăție în ceruri. El nu vorbește despre viața de dincolo, ci despre noua societate, societatea alternativă pe care Dumnezeu vrea să o inaugureze pe acest pământ.

„Este asemenea unui rege care a făcut o sărbătoare de nuntă pentru fiul său”. Încă o dată reapar un tată și un fiu, iar de data aceasta Isus compară împărăția cerurilor, adică împărăția lui Dumnezeu, această nouă alternativă pe care el a venit să o propună, cu cea mai frumoasă și plină de bucurie sărbătoare care exista în viața indivizilor, o sărbătoare de nuntă.

„El i-a trimis pe slujitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei nu voiau să vină”. Ei bine, regele nu se descurajează, trimite alți slujitori și acum înțelegem motivul acestui refuz; e ciudat faptul că este refuzată participarea la o petrecere frumoasă și plină de bucurie. „Spuneți celor invitați: «Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!»”. Încearcă să-i atragă prin aspectul cel mai atractiv al sărbătorii, adică printr-o masă bună. În vremuri de mare foamete, în vremuri de mare mizerie erau așteptate nunțile pentru a se îndopa. „Dar ei”, spune Isus, „nu au luat în seamă și s-au dus care la ogorul său, care la negustoria lui”. Resping propunerea împărăției pentru propriul lor interes.

Isus demască atitudinea conducătorilor instituției religioase arătând că tot ceea ce fac este pentru conveniența lor. Participarea la un ospăț de nuntă nu este productivă, nu este convenabilă, și unei propuneri a vieții răspund cu una a morții. „Iar ceilalți i-au prins pe slujitorii lui, i-au insultat și i-au ucis”; este soarta profeților trimiși de Domnul. Deci, la o propunere de plinătate a vieții, cum este nunta, răspund cu una de întregime a morții.

„Atunci regele s-a indignat, și-a trimis trupele…”. Iar aici Isus folosește limbajul profeților, limbajul colorat și anunță care va fi soarta Ierusalimului; Ierusalimul care ucide profeții, care a semănat violență și va fi copleșit de violență. „Atunci regele s-a indignat, și-a trimis trupele, a pus să fie uciși acei criminali și le-a incendiat cetatea”. Este soarta de care va avea parte Ierusalimul.

Dar iată partea pozitivă. „Apoi a spus slujitorilor săi: «Sărbătoarea de nuntă era pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți, așadar…»”. Și aici este importantă traducerea; traducerea pe care o am la îndemână spune: „răscrucile drumurilor”. Nu este vorba de răscruci, termenul grecesc indică punctul final al unui teritoriu, acolo unde drumurile urbane se terminau și începeau drumurile de țară. Era punctul final al teritoriului, dar începutul altor teritorii. Așadar, în această parabolă Isus pune în gura regelui aceste cuvinte de a merge la periferii, despre acest lucru este vorba. Periferiile, acolo unde trăiesc cei excluși, marginalizați… Este o indicație pe care evanghelistul o dă misionarilor ca să știe încotro să-și orienteze predicarea, să meargă în periferii, unde există persoane marginalizate, cei îndepărtați, cei respinși.

„Și toți cei pe care îi veți găsi chemați-i la nuntă”. Toți, nu mai există un popor ales, ci există o chemare universală. „Ieșind pe drumuri, slujitorii i-au adunat pe toți pe care i-au găsit”. Este interesant faptul că Isus vorbește mai întâi despre cei răi și apoi despre cei buni. Nu există o judecată, iubirea lui Dumnezeu le este oferită tuturor. Iubirea lui Dumnezeu nu este acordată ca răsplată pentru meritele persoanelor, ci ca un dar pentru nevoile lor, deci răi și buni.

„Și sala de nuntă s-a umplut de comeseni. Regele a intrat să-i vadă pe cei care stăteau la masă și acolo a zărit un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă”. Haina, în noul testament, în cartea Apocalipsei, indică faptele, faptele bune ale oamenilor. Și regele atrage atenția acestei persoane care nu are haina, ale cărei semnificații le vom vedea acum. „I-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?». El a amuțit”. Care este înțelesul? Nu este suficient să intrăm în sala banchetului, invitația este deschisă pentru toți, dar, odată intrați, trebuie să ne schimbăm. Isus a pus convertirea drept condiție pentru a aparține împărăției lui Dumnezeu. Unei societăți bazate pe valorile lui „a avea”, „a urca” și „a comanda”, Isus îi oferă posibilitatea alternativă a unei societăți diferite, unde să existe împărtășirea, coborârea și slujirea. Aceasta este haina, deci nu este de ajuns să intrăm, ci trebuie să ne schimbăm.

„Atunci regele a poruncit slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”. Folosind imagini tipice limbajului colorat al profeților Scripturii, Isus vorbește despre frustrarea cauzată de pierderea unei ocazii unice în viață. Concluzia: „Pentru că mulți” – mulți înseamnă toți – „sunt chemați, dar puțini aleși”. Iubirea lui Dumnezeu se adresează tuturor, dar, din păcate, există puține persoane care o îmbrățișează pe deplin.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice