Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?

Duminica a 25-a de peste an – 24 septembrie 2017

Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 20,1-16

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: «Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Ieșind la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață și le-a spus: „Mergeți și voi în vie și ceea ce este drept vă voi da!”. Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al șaselea și la al nouălea și a făcut la fel. Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: „De ce stați aici toată ziua degeaba?”. I-au spus: „Pentru că nimeni nu ne-a tocmit”. El le-a zis: „Mergeți și voi în vie!”.

Când s-a lăsat seara domnul viei a spus administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi”. Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: „Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița”.

Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: „Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne-am înțeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?”. Astfel, ultimii vor fi primii și primii, ultimii».

Matei 20,1-16

Parabola viei din capitolul 20 din Evanghelia după Matei este prima dintre cele trei parabole care au ca obiect via. După cum știm, via era imaginea lui Israel, a poporului lui Israel. Cu această parabolă, Isus intenționează să propună o schimbare a relației cu Dumnezeu: în timp ce în religie iubirea lui Dumnezeu trebuie să fie meritată pentru propriile eforturi, pentru propriile merite, cu Isus iubirea lui Dumnezeu trebuie primită ca un dar din partea Domnului. Deci, odată cu Isus, iubirea lui Dumnezeu nu mai este o răsplată pentru meritele oamenilor, pentru că nu toți pot avea merite, ci un dar pentru nevoile oamenilor, și toți au nevoi.

Matei scrie: Împărăția cerurilor… Prin „împărăția cerurilor” nu se înțelege viața de dincolo, ci această societate alternativă pe care Isus a venit să o propună. Este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. Este ciudat că evanghelistul, că Isus spune că stăpânul a ieșit. În mod normal, administratorul era cel care mergea în căutarea muncitorilor, dar pentru a-i face pe oameni să înțeleagă urgența și importanța a ceea ce urmează să facă, iese stăpânul. S-a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi. Dinarul, iată-l, este această monedă de argint care cântărește aproximativ 4 grame. Dinarul erau plata zilnică normală pentru muncitor. Apoi evanghelistul scrie că, ieșind pe la nouă dimineața, a văzut pe alții stând în piață fără lucru, inactivi. Fără lucru, inactivi nu pentru că sunt pierde-vară, ci pentru că nimeni nu i-a chemat la muncă. Atunci stăpânul spune: Mergeți și voi în vie! Iar de data aceasta spune: Ceea ce este drept vă voi da, adică pe baza muncii pe care o veți face.

Dar există o urgență din partea stăpânului viei, care ne face să înțelegem că este mai mult spre binele lucrătorilor decât spre binele lui. De fapt, iese din nou pe la amiază, apoi pe la trei și iese din nou pe la cinci. Munca se încheia la apus, mai mult sau mai puțin pe la ora cinci. Și a văzut pe alții stând și le-a spus: „De ce stați aici toată ziua degeaba?”. I-au spus: „Pentru că nimeni nu ne-a tocmit”. El le-a zis: „Mergeți și voi în vie!”. Deci nu este nevoia stăpânului, el îi cheamă pentru un timp de muncă de cel mult o oră. Este pentru nevoia muncitorilor pentru că, dacă nu lucrează în ziua aceea, nu mănâncă; plata era zilnică.

Când s-a lăsat seara… Iar aici evanghelistul folosește termenul „domn”, pentru a arăta că Isus vorbea despre Dumnezeu, despre vie. A spus administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă”. Cei din urmă au făcut o muncă doar aparentă, nici măcar o oră. „Și până la cei dintâi”. Venind cei de la ora cinci după-amiaza, au primit câte un dinar. Cât s-a înțeles stăpânul la început cu cei care au muncit toată ziua, le este dat și celor care au muncit foarte puțin, celor din urmă.

Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. Stăpânul nu ia nimic de la nimeni, se înțelesese cu un dinar și un dinar le dă, nu există o nedreptate din partea stăpânului. Dar, bineînțeles, dacă celor din urmă le-a dat un dinar, cine știe cât vom primi noi. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: „Aceștia din urmă au lucrat doar o oră”. Deci este o muncă aparentă. Iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița. Iată, acest stăpân nu este drept… Isus vrea să înțelegem că dreptatea lui Dumnezeu este foarte diferită: Dumnezeu privește pe baza nevoilor oamenilor, și nu la meritele lor.

Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: „Prietene…”. Această expresie în Evanghelia după Matei este întotdeauna negativă. Este expresia cu care [Isus] se adresează lui Iuda, sau persoanelor care sunt vinovate. El spune: Nu te nedreptățesc. Oare nu ne-am înțeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău și… Aici traducerea este: „pleacă de aici!”. Nu, textul este mai moale: și du-te.

Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Iată, Isus ne vorbește despre generozitatea lui Dumnezeu, care este dăruită, este dăruită tuturor celor care au nevoie de ea. Sau ești invidios, literalmente ochiul tău este rău, imagine a avariției, a fi zgârcit, pentru că eu sunt bun? Iată cum este Dumnezeu, el este bunătatea.

Și încheie: Astfel, ultimii vor fi primii și primii, ultimii. Această încheiere este legată de încheierea capitolului 19, versetul 30, unde era scris: „mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii” , reconectând aici și deci cuprinzând toată această învățătură. El spune în schimb că ultimii vor fi primii și primii vor fi ultimii. Au înțeles discipolii lui acest lucru? Da de unde! Cuvinte în vânt. Curând după aceea, mama fiilor lui Zebedeu va veni să ceară primele cele mai importante locuri pentru fiii ei.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice