Ochii mei au văzut mântuirea ta

Duminica a 4-a de peste an – 2 februarie 2020

Ochii mei au văzut mântuirea ta – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, [Maria și Iosif] l-au dus [pe copil] la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”.
Și iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon; acesta era un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în brațe și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: «Acum, eliberează-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor și gloria poporului tău, Israel».
Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: «Iată, acesta este pus spre căderea și învierea multora în Israel și ca semn de contradicție – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi –, iar o sabie va străpunge sufletul tău!».
Era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. Fiind prezentă și ea, îl mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Luca 2, 22-40

În ciuda experienței extraordinare a Duhului pe care părinții lui Isus au făcut-o, în special mama lui, ei sunt încă ancorați în tradiția poporului, care vede relația cu Dumnezeu ca fiind bazată pe respectarea Legii, pe supunerea față de Legea sa.

Evanghelistul, în acest episod, vrea să anticipeze, să arate dificultatea pe care Isus o va avea în a-i propune poporului său o relație diferită cu Dumnezeu, care nu mai este bazată pe supunerea față de legile sale, ci pe îmbrățișarea Duhului său și a iubirii sale.

Iată deci că evanghelistul, în episodul cunoscut sub numele de „Prezentarea lui Isus la Templu”, prezintă două grupuri contrare: unul reprezentat de părinții lui Isus, care duc copilul pentru a îndeplini un ritual inutil, pentru că intenționează să-l facă fiu al lui Abraham pe cel care în schimb este deja fiu al lui Dumnezeu…

Comentariul părintelui Alberto Maggi la această evanghelie continuă în Duminica Sfintei Familii: Isus, Maria și Iosif, 28 decembrie 2014.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici