Sfânta imperfectă. O fată simplă modelată de Duh

Bernadeta, un eseu de Alberto Maggi: „O sfântă imperfectă, o fată simplă modelată de Duh”

Marie Bernarde Soubirous, numită Bernadeta, o mistică și călugăriță franceză, proclamată sfântă de Papa Pius al XI-lea în 1933, cunoscută pentru aparițiile mariane la care spusese că a asistat într-o grotă din țara ei natală, apare într-o nouă lumină în eseul „Bernadette” (Garzanti 2022, pp. 360, 18,00 euro) scris de Alberto Maggi, care povestește „Adevărata istorie a unei sfinte imperfecte”, după cum se arată în subtitlul textului.

Născută la 7 ianuarie 1844 la Lourdes, un orășel din Pirinei, și decedată la 16 aprilie 1879 în mănăstirea Surorilor Carității din Nevers, Bernadeta și-a văzut viața schimbându-se pentru totdeauna în ziua de 11 februarie 1858. La paisprezece ani, în timp ce împreună cu o soră a ei și o prietenă aduna vreascuri pentru foc într-o pădure de lângă grota Massabielle (în apropiere de Lourdes), a avut prima viziune a celei pe care a descris-o drept „o domnișoară de statură mică” stând în picioare într-o nișă din stâncă. Din acea zi, o mulțime tot mai mare de oameni au fost cuceriți de misterul acelui loc, care a devenit acum destinația a milioane de pelerini de pe toată planeta.

Biblistul Alberto Maggi, călugăr din Ordinului Slujitorilor Mariei, fondatorul Centrului de Studii Biblice „Giovanni Vannucci” din Montefano, provincia Macerata, intervievat de noi, oferă o viziune autentică a Bernadetei, o mare femeie de doar un metru patruzeci, analfabetă, foarte săracă, cu o viață scurtă, dar nemuritoare.

„Nu este o sfântă. Este doar Bernadeta…”. Definiția Bernadetei Soubirous dată de părintele René Laurentin, mariolog de renume internațional și unul dintre cei mai mari cercetători ai aparițiilor de la Lourdes, epigraf al volumului, reprezintă sensul profund al cărții care ilustrează cititorului o „sfântă imperfectă”, departe de acea iconiță preconfecționată pe care hagiografia a livrat-o istoriei?

«Desigur. Bernadeta, o ființă modelată de Spirit, depășește limitele înguste ale unei sfințenii stereotipate. Ea este o femeie născută din Duh, deci liberă și întreprinzătoare, în anumite privințe chiar insolentă. Bernadeta, cea mai săracă, cea mai ignorantă din Lourdes, este capabilă să țină piept reprezentantului lui Napoleon al III-lea, procuratorul imperial. Cum a reușit? Deci, dincolo de sfințenie, cea a Bernadetei este o figură foarte frumoasă, eu am scris această carte ca un îndrăgostit și sper ca cei care o citesc să se îndrăgostească de Bernadeta».

Părintele René Laurentin a mai declarat că „cea mai frapantă demonstrație a apariției este Bernadeta… ea însăși este o apariție”. Cine era cu adevărat Bernadeta și care a fost mediul în care s-a născut?

«Bernadeta este analfabetă, puțin toantă pentru că la paisprezece ani încă nu știe să-și pronunțe bine numele de familie și nu își cunoaște vârsta exactă, nu știe lunile și zilele săptămânii. La școală este un dezastru, pentru că Bernadeta nu are memorie. Apoi are loc episodul de la grotă. Acolo Bernadeta este transformată și, având o înălțime de doar un metru patruzeci, devine un uriaș, plină de încredere și animată de o mare forță de spirit. Ce s-a întâmplat la grotă? Acesta este marele mister de la Lourdes, știm că această experiență a transformat-o pe Bernadeta Soubirous, fiica cea mare a unei familii foarte sărace, născută din părinți în care nu poți avea încredere, François, tatăl indolent și lipsit de bunăvoință, Louise Castérot, mama cu tendința periculoasă de a bea».

Este adevărat că în timpul celei de-a șaisprezecea apariții, care a avut loc la 25 martie 1858, Fecioara s-a prezentat Bernadetei drept Neprihănita Zămislire, confirmând dogma imaculatei concepții a Mariei promulgată de Papa Pius al IX-lea la 8 decembrie 1854?

«Da. Când Bernadeta o aude pe Doamnă spunând „Eu sunt Neprihănita Zămislire” [Que soy era Immaculada Councepciou], Bernadeta îi răspunde: „Dar atunci nu ești Fecioara Maria! Ești Neprihănita”. Fata crede că apariția este un suflet din Purgatoriu, de aceea aleargă la paroh cu sufletul la gură spunându-i că nu a văzut-o pe Fecioara Maria, ci un suflet neprihănit; cuvântul „zămislire”, Bernadeta nu l-a înțeles, este prea greu pentru ea».

De câte ori i s-a arătat Maica Domnului Bernadetei și care este sensul biblic al aparițiilor?

«Aparițiile au fost optsprezece. În carte, cel puțin din cercetările mele, ceea ce cred că pot spune este că Bernadeta este femeia fericirilor, de la prima fericire, alegerea sărăciei, până la ultima, aceea a persecuției. Cea centrală, când Isus spune: „Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!”… Eu cred că Bernadeta a avut o experiență profundă a lui Dumnezeu și apoi a manifestat-o ​​potrivit cu ceea ce se poate traduce. Dar cum poate fi tradus ceea ce este inefabil în ceva care se poate înțelege? O consider pe Bernadeta o mare mistică, care a avut experiența lui Dumnezeu».

Apariția i-a încredințat Bernadetei trei secrete, pe care ea nu a vrut să le dezvăluie niciodată nimănui. Care ar putea fi aceste secrete?

«Bernadeta a fost tenace, a fost șantajată pentru aceste secrete, dar nu a cedat niciodată, niciodată, niciodată. Sunt trei secrete și o rugăciune în patois, în dialectul local, pe care Fecioara a învățat-o pe Bernadeta și pe care ea a recitat-o ​​până în ultima zi a vieții ei. Există ipoteza că cel puțin unul dintre secrete este alegerea radicală a Bernadetei pentru sărăcie, altfel nu se poate înțelege cum această fată care ar fi putut deveni cea mai bogată din Franța, nu acceptase niciodată nici măcar un ban».

De ce i se arată Fecioara Maria tocmai ei?

«Bernadeta însăși a spus-o: „Pentru că nu a găsit una mai rea”».

Putem doar să ne imaginăm miile de întrebări, umilințele și neîncrederea colectivă pe care tânăra Soubirous a trebuit să le îndure începând din ziua apariției. Vreți să ne vorbiți despre asta?

«A fost maltratată, a fost supusă presiunilor venite din partea laicilor, dar mai ales din partea clerului, întâlniri și interogatorii dificile cu preoți îngâmfați, a fost chiar acuzată de a fi posedată de demoni și că este vrăjitoare. Bernadeta a suferit mult, pentru că a fost acuzată și de a fi o escroacă, dar a rămas mereu imperturbabilă în fața acestui potop de acuzații și răutate. A fost pălmuită, amenințată că va fi închisă nu în închisoare, ci într-un spital de boli psihice, considerată nebună. „Eu nu trebuie să vă conving, trebuie doar să aduc la cunoștință”. Bernadeta a fost interogată și de comisarul de poliție de la Lourdes, Dominique Jacomet, care a fost întotdeauna reprezentat ca o persoană perfidă și rea. În realitate nu era așa, polițistul era fiul unei mame adolescente, iar asta în secolul al XIX-lea însemna dezonoare și sărăcie. Deci Jacomet a avut o atenție deosebită față de clasele mai sărace. La Lourdes polițistul era foarte apreciat, iar la un moment dat acest om al legii se găsește în fața acestei fetițe care îi creează tot acest pandemoniu. Jacomet crede că poate rezolva această problemă cât mai repede posibil, până la urmă Bernadeta este doar o copilă ignorantă. Dar Bernadeta nu se dă bătută în fața comisarului, eludând întrebările sale capcană».

Cum a fost viața Bernadetei în mănăstirea în care a murit?

«A fost un martiriu. Răutatea, sadismul călugărițelor față de ea m-au făcut să plâng. Ceea ce a suferit ea, sărmana, și pentru că o considerau prea orgolioasă… Dar nu era adevărat, era naivă. I-au cauzat o mulțime de necazuri: umilințe, viclenii, pedepse stupide și absurde. Bernadeta a murit tânără, a avut o serie de patologii grave, printre care tuberculoză. Trebuie spus că atunci când a intrat în mănăstire, Bernadeta a fost supusă spălării pe creier de spiritualitatea vremii, care spunea că cu cât suferi mai mult, cu atât ești mai acceptat de Dumnezeu și că suferințele erau trimise de Dumnezeu. Deci da, Bernadeta suferea de boli grave, dar această atitudine a ei de a refuza chiar și medicul i-a agravat starea fizică».

Lourdes, capitala spiritualității creștine, este vizitată în fiecare an de peste 5 milioane de pelerini din peste 140 de țări. Ați fost recent la Lourdes. Dar când ați fost prima dată?

«Prima dată a fost în 1966, când îmi făceam serviciul militar și s-a întâmplat în timpul unui pelerinaj al militarilor. Am revenit când scriam cartea, pentru că sunt meticulos și, cu ceasul în mână, am făcut toate traseele Bernadetei, și voi reveni în mai, când voi prezenta cartea pe 20. Pentru a înțelege Lourdes-ul trebuie să mergi acolo, e ceva extraordinar în acea grotă. Pe coperta cărții am cerut să fie pusă nișa, dar fără statuia aceea urâtă a Fecioarei Maria care nu i-a plăcut niciodată Bernadetei. Nu au voit-o intenționat la inaugurare. Această nișă întunecată este ceva care atrage. Este ca și cum ai însoți-o pe Bernadeta în transformarea ei».

Alessandra Stoppini, 31 mai 2022

Sursa: Santalessandro.org