O nouă traducere a Bibliei pentru creștinii de toate confesiunile
O nouă traducere a Bibliei în limba italiană. Peste patru mii de pagini, trei volume – două pentru Vechiul Testament, unul pentru Noul Testament – într-o traducere care se dorește a fi apreciată și înțeleasă de fiecare cititor contemporan, evreu, creștin (de orice confesiune), „căutător de Dumnezeu” sau pur și simplu „laic”. Trei volume rezultate din munca unei echipe de experți printre care se numără Enzo Bianchi.
Noua ediție Einaudi a Bibliei (Einaudi, I Millenni, Torino 2021) se caracterizează în primul rând prin noua traducere neconfesională, adică neconcordată cu CEI [Conferința Episcopală Italiană], rezultat al muncii unei echipe de filologi și exegeți dintre cei mai prestigioși din lume, profunzi cunoscători de ebraică, aramaică și greacă. O traducere care vrea să facă textul biblic accesibil cititorului de astăzi, dar fără a-i omogeniza asperitățile lingvistice, culturale și teologice.
De mare importanță este și comentariul, cu scurte prezentări introductive care contextualizează fiecare carte cu indicații istorice și filologice, dar și naratologice și stilistice. Ca întotdeauna în seria „I Millenni” [o serie editorială de nivel înalt, fondată în 1947 de Cesare Pavese și publicată de editura Giulio Einaudi Editore], multe îngrijiri privesc aparatul ilustrativ, care este dezvoltat în 50 de tablouri în afara textului împrăștiate în cele trei volume, și este îngrijit de François Boespflug și de Manuela Fogliadini, unii dintre experții de seamă în istoria artei și a iconologiei creștine (Boespflug a publicat pentru Einaudi Imaginile lui Dumnezeu. O istorie a Eternului în artă).
Sunt adesea imagini neobișnuite, de la epoca creștină timpurie până la lucrări ale artiștilor contemporani, cu fișe detaliate care ilustrează istoria lucrării și relația acesteia cu pasajul biblic reprezentat. Lucrările la această nouă ediție a Bibliei au început în 2016. De-a lungul a cinci ani, au avut loc nenumărate întâlniri la Mănăstirea din Bose și, în ultima perioadă, la Roma, la Institutul Biblic Pontifical.
Rezultatul este o ediție de un prestigiu incontestabil și cu un mare potențial de public. Este o Biblie creștină, care poate fi totuși de interes pentru cititorii laici datorită rigorii sale științifice și a lipsei totale de cenzuri preventive. Este o Biblie realizată de savanți, dar nu doar pentru savanți. A fost gândită pentru un public cult, cât mai larg posibil. În fine, este o Biblie care reflectă personalitatea lui Enzo Bianchi, un intelectual rafinat și un om cu mari abilități practice. Capabil să unească oameni de credință și formare foarte diferite în aceleași meditații.
«Biblia este întotdeauna disponibilă pentru o lectură infinită, și nu numai prin interpretările care sunt întotdeauna multe, după cum mărturisește toată literatura copioasă a comentariilor biblice, ci infinită pentru că devine diferită începând de la cel care o citește. Există lecturi diferite în credința ebraică, lecturi diferite în credința creștină, lecturi diferite ale celor care nu sunt nici credincioși în Dumnezeu, nici în Isus Cristos și citesc Biblia ca «marele cod» conform expresiei bine-cunoscute a lui Northrop Frye. Mare cod al culturii occidentale mai presus de toate, dar nu numai! Pentru neevrei și necreștini, Biblia nu conține «cuvântul lui Dumnezeu», ci rămâne o mărturie scrisă a gândirii umane care se exprimă imputând subiectului «Dumnezeu» cuvinte și acțiuni care au un înalt sens pentru umanitate. Dar să nu uităm că citind Biblia nici măcar credinciosul nu se va putea lipsi de toate instrumentele umane necesare pentru a o citi, interpreta și înțelege. În lectura infinită există o cale comună a credinciosului și a necredinciosului care trebuie absolut evidențiată și practicată fără suspiciuni. Pe de altă parte, bisericile de astăzi recunosc că Biblia, deși conține cuvântul lui Dumnezeu, este înainte de toate un cuvânt uman, că autorii sunt autori umani și că Biblia este un text care trebuie interpretat evitând orice lectură fundamentalistă. Astăzi putem spune că Biblia este biblioteca care nu dezbină, nu separă, nu se deschide fundamentalismelor, ea cere afirmarea diversității, a pluralității și deci a dialogului pentru că este structural dialogică!» (din Prefața lui Enzo Bianchi).
Sursa: zipnews.it și ambrosiana.it
