Nu te teme, turmă mică! Fiți și voi pregătiți!

Duminica a 19-a de peste an – 11 august 2013

Fiți și voi pregătiți pentru că Fiul omului va veni la ora la care nu vă gândiți! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 12, 32-48

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția! Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu o distruge! Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie coapsele voastre încinse și făcliile aprinse, iar voi fiți asemenea celor care-și așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine și bate la ușă!

Fericiți acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găsește veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopții, fie că va veni spre dimineață și-i va găsi astfel, fericiți vor fi ei! Să știți aceasta: dacă stăpânul casei ar ști ora la care vine hoțul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiți și voi pregătiți pentru că Fiul omului va veni la ora la care nu vă gândiți!».

Atunci Petru a zis: «Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?». Domnul i-a spus: «Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl stabilește peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. Dar dacă acel servitor spune în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină” și începe să-i lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și la ora pe care nu o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte printre cei necredincioși. Acel slujitor care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult».

Luca 12, 32-48

Toate Evangheliile au un suflu euharistic. Ce înseamnă acest lucru? Că euharistia se află în centrul acțiunii, gândirii și liniei teologice a evanghelistului, pentru că euharistia este momentul important, prețios și indispensabil pentru viața și creșterea comunității.

În evanghelia acestei duminici există o perlă prețioasă cu care Luca ne arată ce este euharistia. Ce este euharistia?

Euharistia nu este un cult pe care comunitatea credincioșilor îl aduce lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, este momentul în care comunitatea celor credincioși îmbrățișează un Dumnezeu care se oferă lor. Să-l ascultăm pe evanghelist în acest pasaj foarte important în care Isus ne invită la încredere deplină în Tatăl, în timp ce prezintă euharistia. Isus ne invită să fim pregătiți, „cu hainele strânse la șolduri”, ceea ce înseamnă acțiune, disponibilitate, slujire. Când trebuiau să se pună în serviciul altora, își înfășurau hainele pe șolduri.

Apoi spune: „Fiți asemenea celor care-și așteaptă stăpânul”, este termenul grecesc Kyrion, aici „domnul”, „să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine și bate la ușă!”. Ei bine, scrie evanghelistul: „Fericiți”, deci pe deplin fericiți, „acei slujitori pe care stăpânul îi va găsi încă treji la întoarcere”.

Deci cei care, atunci când domnul se prezintă, sunt în atitudine de slujire – nu sunt servitori ai domnului, ci sunt cei care își pun în mod liber viața în slujba altora –, sunt numiți de Isus fericiți. De ce? Logica ar fi: dacă stăpânul se întoarce acasă și îi găsește pe servitori încă treji, îi va pune să-l slujească. În schimb, iată noutatea răsunătoare adusă de Isus: „Adevăr vă spun”, deci asigură ceva important, „își va strânge hainele la șolduri”.

Am spus că strângerea hainelor la șolduri este un semn de slujire. Iată, Dumnezeu, Domnul, este cel care se prezintă cu caracteristica slujirii, nu ca un stăpân care cere să fie slujit de slujitorii săi, ci ca un domn care devine slujitor, pentru ca cei care sunt considerați astfel să se simtă liberi, altfel spus pentru ca slujitorii să se simtă domni.

„Îi va pune la masă și va începe să-i slujească”. Iată ce este euharistia, momentul important, prețios, indispensabil în care comunitatea celor care își pun în mod liber viața în slujba binelui celorlalți sunt lăsați să se odihnească de Domnul, care începe să-i slujească, adică să-i reîncarce cu propria sa energie vitală, comunicându-le viață.

Acesta este semnificația euharistiei, a liturghiei.

Și, continuă Isus, „fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia şi îi va găsi astfel, fericiți vor fi ei!”. Adică atitudinea credinciosului este întotdeauna aceea de slujire. Acolo unde există slujire, Domnul colaborează cu Duhul său. Prin urmare, Domnul comunică energiile sale celor care slujesc.

Dar există Petru care, ca de obicei, se arată îngrijorat și întreabă: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?”, adică toți trebuie să slujească sau doar noi? Atunci Isus are acest avertisment, adresat lui Petru, dar se referă la întreaga comunitate: „Cine este economul fidel” – acesta este termenul pe care l-a folosit evanghelistul – „pe care Domnul îl va pune” – nu în fruntea… în comunitatea creștină nu există persoane puse în fruntea altora – „peste slugărimea sa ca să-i dea porția de hrană la timpul potrivit?”.

Prin urmare, Isus nu pune pe nimeni mai presus de ceilalți, ci îi însărcinează să comunice viață. Aceasta este învățătura credinciosului. Așadar, în euharistie, Domnul se face pâine pentru ca cei care îl primesc să se poată face apoi pâine pentru alții.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice