Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta
Duminica a 6-a a Paștelui – 09 mai 2021
Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea! Dacă păziți poruncile mele, rămâneți în iubirea mea așa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu! Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute.
Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeți şi să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul!».
Ioan 15,9-17
Semnul distinctiv al creștinului este bucuria și Isus ne spune și de ce; să citim capitolul 15 din Ioan, unde Isus continuă învățătura despre viță și mlădițe și să începem de la versetul 9. Isus spune: „Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine”. Isus a fost iubit de Tatăl prin darul Duhului, capacitatea însăși de iubire a Domnului. „Așa v-am iubit şi eu pe voi”. Cum i-a iubit Isus pe ai săi? În capitolul 13, descriind scena spălării picioarelor, evanghelistul o prezenta astfel: „Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt”; și cum i-ai iubit? Spălându-le picioarele, pentru că iubirea nu este un sentiment, ci un serviciu, nu se transmite printr-o doctrină, ci prin gesturi care comunică viață. Și Isus cere: „Rămâneți în iubirea mea!”. Ce înseamnă asta? Slujirea este singura garanție a iubirii, de a fi în comuniune cu Tatăl.
„Dacă păziți poruncile mele”. Isus vorbește aici despre porunci, la plural, dar la spălarea picioarelor Isus a vorbit despre o poruncă pe care a definit-o drept „nouă”, nu în sensul că a fost adăugată celorlalte, la cele ale lui Moise, cele care există deja, ci datorită unei calități pentru care este complet nouă. Deci nu o nouă poruncă, ci o poruncă nouă. Și care era această poruncă? Cea a iubirii reciproce, așa cum Isus i-a iubit pe ai lui, iar Isus i-a iubit pe ai lui prin slujirea spălării picioarelor. Așadar, „Dacă păziți poruncile mele”. Ce înseamnă? Există o singură poruncă, aceea a iubirii reciproce; răspunsul practic și concret la această singură poruncă are pentru Isus valoarea poruncilor.
„Rămâneți în iubirea mea așa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui”; iubirea care devine slujire este singura garanție a comuniunii lui Isus cu Tatăl și a noastră cu Tatăl și cu Isus. „V-am spus acestea”, afirmă Isus, „pentru ca bucuria mea să fie în voi”. Isus introduce această învățătură asupra bucuriei între cele două învățături despre iubire. „Bucuria mea să fie în voi”, bucuria lui Isus, care este bucuria lui Dumnezeu, să fie în voi, „pentru ca bucuria voastră să fie” de-a dreptul „deplină”. Prin urmare, distinctivul credinciosului este bucuria, o bucurie care nu depinde de evenimentele vieții, astăzi totul îmi merge bine, sunt fericit, iar mâine lucrurile merg rău și nu sunt fericit, ci depinde nu numai de faptul de a ne simți iubiți, ci de a ne simți rod al unui plan de iubire din partea Tatălui, iar Tatăl însuși este cel care are grijă și protejează acest plan de iubire.
Și din nou Isus insistă: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu!”. Isus insistă să vorbească la trecut, nu este o promisiune a unei iubiri pentru viitor, „așa cum vă voi iubi eu”, ci „așa cum v-am iubit eu”, adică spălându-vă picioarele și insistă din nou și insistăm și noi spunând că slujirea este singura garanție de comuniune cu Domnul.
„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”. Cele ale lui Isus nu sunt vorbe, nu sunt propuneri, ci sunt fapte. În momentul arestării sale, Isus s-ar fi putut salva și, în schimb, și-a dat viața pentru ai lui, le-a spus gardienilor: „Dacă mă căutați pe mine, lăsați-i pe aceștia să plece!”. Apoi Isus afirmă ceva surprinzător pentru cultura vremii; pe atunci relația dintre învățător și ucenici era o relație între un domn și slujitorii săi, în schimb Isus spune: „Voi sunteți prietenii mei”. Relația cu Isus nu este cea a slujitorilor, Isus nu are nevoie de slujitori pentru că el este cel care se pune în slujba oamenilor și a umanității, ci are nevoie de persoane care, împreună cu el și asemenea lui, să colaboreze în această slujire. În mod firesc, această prietenie este condiționată de faptul „dacă faceți ceea ce vă poruncesc”, adică dacă puneți în practică această iubire reciprocă.
Iar Isus continuă: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Sfântul Paul în Scrisoarea către Efeseni spune de-a dreptul că, mai înainte de crearea lumii, Domnul ne alesese pentru că are nevoie de fiecare dintre noi ca să se manifeste într-o formă nouă, originală și creativă. „Și v-am constituit ca să mergeți”, iată, este un verb de mișcare. Comunitatea creștină nu este o comunitate imobilă, statică, care așteaptă ca persoanele să vină, ci este o comunitate dinamică, în drum… Care se îndreaptă către cine? Se îndreaptă către cei respinși, către cei excluși, către cei marginalizați ai societății pentru a aduce rod și pentru a le comunica iubirea sa. „Iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele meu”. „În numele lui Isus” nu este o formulă: „prin Cristos, Domnul nostru”. „În numele” înseamnă „în asemănare, în identificare. „Să vă dea”. Pentru că Tatăl, văzându-ne asemănători cu Fiul, este în interesul său să ne acorde tot ce este necesar pentru a aduce tot mai mult rod.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii Biblice