Nici Papa Francisc nu reușește să facă reforme

În centrul adunării este atât diaconatul femeilor, cât și căsătoria preoților. „Nicio propunere din partea episcopilor adunați de aproape o lună”.

Interviu de Giovanni Panettiere pentru Quotidiano Nazionale, 29 octombrie 2023

Cetatea Vaticanului, 29 octombrie 2023 – „Nici cu Papa Francisc în Biserică nu reușesc să treacă reformele privind rolul femeilor, contracepția, căsătoria preoților, toate de neamânat de acum, dacă vrem să evităm să pierdem trenul istoriei și contactul cu oamenii din timpul nostru. În ciuda promisiunilor din primii ani ai pontificatului, rămâne o situație de impas, dictată de o anumită teamă și ambivalență chiar și din partea Pontifului însuși care, de exemplu, răspunzând la îndoielile cardinalilor tradiționaliști, legitimează o aprofundare teologică asupra problemei preoției feminine, iar apoi, într-o carte recentă, răspunzând cu inima la întrebările autorilor, respinge complet ipoteza femeilor-preot”. Teologul Vito Mancuso privește dincolo de prima parte a Sinodului, care se încheie astăzi cu Sfânta Liturghie prezidată de Papa. Dincolo de un document de sinteză al lucrării care, în esență, lasă încă deschise cele mai spinoase chestiuni. Iar cea a gânditorului de școală martiniană este o privire mai înclinată spre realism și pesimism decât spre încredere.

Sinodul nu susține nici diaconatul feminin, nici hirotonirea bărbaților căsătoriți: ce părere aveți?

„Este bine că organismul este consultativ, având în vedere că deciziile definitive îi revin Papei, dar aici era vorba doar de a face propuneri. Impresia este că în aproape o lună de congregații generale și de cercuri mai restrânse s-a vorbit despre orice pentru a nu schimba nimic”.

Să zicem că a fost partea întâi, Sinodul se va încheia cu adunarea de anul viitor…

„Desigur, dar premisele nu sunt prea optimiste”.

Cu toate acestea, pentru prima dată în istorie a avut loc un Sinod cu cardinali, episcopi, laice și laici așezați la aceeași masă și la același nivel. Un punct de cotitură, nu-i așa?

„Deschiderea adunării episcopale și pentru cei care nu sunt episcopi nu poate fi decât ceva pozitiv. Problema este dată de concluzii. Cred că niciodată nu se va putea spune că Sinodul este închis în mod adecvat dacă nu vor fi stabilite proceduri transparente privind colaborarea cu justiția civilă în lupta împotriva pedofiliei”.

Cum se explică această dezbatere puternică în aulă cu privire la rolul femeilor?

„Este semnul unei conștiințe neliniștite în Biserică pe această temă. Se observă din ce în ce mai mult decalajul dintre comunitatea eclezială și societate. În cea de-a doua, femeile au ajuns în poziții de vârf, atât în viața publică, cât și în cea privată; în prima, în schimb, nu au acces nici măcar la diaconat”.

Cu toate acestea, diaconesele au existat în Biserica primară, și Paul ne invită să depășim diviziunile dintre bărbați și femei, fără a ascunde faptul că prima care a anunțat Învierea a fost Maria Magdalena, nu apostolii.

„Adevărat, dar să nu uităm că tot în Scrisorile pauline citim că femeile trebuie să tacă în adunare… Vreau să spun că Hegel a avut dreptate când a susținut că „Biblia este ca un vas de lut care poate fi modelat după bunul plac”. Ceea ce contează nu este imitarea tendințelor modei de astăzi, ci mai degrabă interpretarea Scripturilor în contextul lor istoric și în lumina a ceea ce Conciliul Vatican al II-lea a numit „semnele timpurilor”. Astăzi, unul dintre cele mai semnificative este, fără îndoială, egalitatea de gen”.

Cei care se opun accesului femeilor la ordinul¹ sacru susțin că vor astfel să împiedice clericalizarea lor.

„Este obiecția formalistă a celor care spun că vor să dea spațiu, dar nu dau puteri. Dat fiind că structura Bisericii se bazează pe slujirile conferite prin hirotonire, adică diaconatul, preoția și episcopatul, împiedicând accesul femeilor la acestea, li se refuză tocmai acele spații despre care se spune că trebuie să le fie acordate”.

Sursa: Vito Mancuso

1. Din lat. órdo, rang, clasă socială. În antichitatea romană, cuvântul ordin desemna corpuri constituite în sens civil, mai ales corpul guvernanților. Ordinátio (ordinațiune, hirotonire) desemnează integrarea într-un órdo (ordin). În Biserică există anumite corpuri constituite pe care, încă din timpurile vechi, Tradiția, nu fără fundament scripturistic, le numește în greacă táxeis, în latină órdines: astfel liturgia vorbește despre órdo episcopórum, órdo presbyterórum și órdo diaconórum. Și alte grupuri sunt numite órdo: catecumenii, fecioarele, soții, văduvele. Integrarea într-unul din aceste corpuri ale Bisericii se făcea printr-un ritual numit ordinátio, act religios și liturgic, care era o consacrare, o binecuvântare sau un sacrament. Astfel, cuvântul ordinátio este rezervat actului sacramental care integrează în ordinul episcopilor, al prezbiterilor și al diaconilor și care e mai mult decât o simplă alegere, desemnare, delegare sau instituire de către o comunitate, fiindcă ea conferă un dar al Duhului Sfânt ce permite exercitarea unei puteri sacre (sácra potéstas) care nu poate veni decât de la Cristos însuși, prin Biserica lui. Ordinátio (hirotonirea) este numită și consecrátio (consacrare), deoarece ea înseamnă o punere deoparte și o investitură făcută de Cristos însuși pentru Biserica lui. Impunerea mâinilor de către episcop, împreună cu rugăciunea de consacrare, constituie semnul vizibil al acestei consacrări (cf. Catehismul Bisericii Catolice 1537-1538). N. tr. ↩︎