Neprihănita Zămislire

Bună ziua, lume!

Neprihănita Zămislire – 8 decembrie 2021

Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!

În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Și, intrând la ea, i-a spus: «Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!».
Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: «Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit».
Maria a spus către înger: «Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?». Răspunzând, îngerul i-a spus: «Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!». Atunci, Maria a spus: «Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!». Și îngerul a plecat de la ea.

Luca 1,26-38

Textele evanghelice sunt destul de zgârcite cu privire la figura Mariei: ne spun ceva, dar nu multe. Paul, de-a dreptul, nu o menționează niciodată decât atunci când vorbește despre Isus ca fiind „născut din femeie”.

Noi, ca de obicei, am mers mult mai departe și am spus, am scris, am cântat, am celebrat această figură excepțională a unei femei în mii și mii de feluri diferite.

Astăzi Biserica o sărbătorește cu titlul de „Neprihănita Zămislire”, adică zămislită fără păcatul originar. Chiar și aici, întrebările depășesc cu mult răspunsurile: dacă ar fi să „revizuim” această teorie a „păcatului originar” așa cum este concepută astăzi, ce s-ar întâmpla? Da… de multe ori vorbim despre lucruri care ne depășesc cu o „îndrăzneală” teologică care ne dă fiori!

În orice caz, privirea mea asupra Mariei este o privire de profundă admirație pentru o femeie care și-a făcut cu multă trudă întregul ei parcurs, efortul ei anevoios de a deveni ea însăși o discipolă a acelui Fiu care a depășit orice așteptare legitimă și posibilă. Spre deosebire de ucenici (cel puțin după mărturiile evanghelice, iar aici mi se pare că le putem da crezare) ea a fost prezentă la început și la sfârșit.

La început pentru că a devenit pântece pentru un Cuvânt care a vrut, a dorit să vorbească și să se dăruiască până în cele mai intime profunzimi ale istoriei noastre. Numai devenind „trup” Cuvântul putea fi auzit, înțeles și îmbrățișat. Numai umanizându-se Cuvântul ar fi putut indica omenirii calea de a se umaniza, pentru ca fiecare să învețe în sfârșit să devină „păstor al propriei animalități” și să realizeze asemănarea cu imaginea.

Maria a fost prezentă și la sfârșit, adică în momentul dăruirii totale, când „Cuvântul făcut trup” arată fără reținere toată slăbiciunea și fragilitatea sa care cere să fie îmbrățișată și iubită. Ea a fost acolo, împreună cu alte femei, alte mame care ne încredințează maternitatea lor feminină și ne cer să îndrăznim aventura de a genera și astăzi singurul Cuvânt capabil să cheme la viață.

Mulțumesc, Maria, pentru curajul tău!

Mulțumesc pentru că tăcerea ta reduce la tăcere cuvintele noastre prea multe, goale și inutile, care ascund farmecul singurului Cuvânt al vieții, fiul tău Isus, fratele nostru.

O îmbrățișare tuturor. Viață plăcută!

Pr. Luciano Locatelli

Sursa: Il Popolo della Senape