Mergeți și, oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă!

Duminica a 28-a de peste an – 9 octombrie 2011

Mergeți și, oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă! – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Isus le-a anunțat marilor preoți, bătrânilor, fariseilor, castei sacerdotale aflate la putere și conducătorilor religioși că împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la ei. Acum le explică de ce.

Aceasta este ceea ce ne învață Matei în capitolul 22, primele paisprezece versete. Așadar, Isus continuă să se adreseze lor, acestor categorii, și compară împărăția cerurilor cu un rege care dă o petrecere de nuntă. Isus nu compară împărăția cerurilor cu o adunare liturgică, cu o imagine care amintește de templu, de liturgii, ci cu ceea ce reprezenta cea mai omenească, mai veselă sărbătoare, aceea a nunții, pentru că în împărăția lui trăsătura distinctivă este bucuria, fericirea.

Dumnezeu dorește fericirea oamenilor. Iar nunta aceasta este a fiului său. Îi trimite pe slujitori să cheme persoanele invitate, dar ele nu vor să vină. Isus subliniază refuzul obstinat al invitației la noutatea propusă de el din partea acestei caste preoțești aflate la putere, a liderilor religioși. Dar regele nu se descurajează, trimite alți slujitori.

În slujitori este imaginea profeților pe care Dumnezeu i-a trimis neobosit poporului său și continuă să încerce să-i ademenească cu ceea ce reprezenta cea mai frumoasă și mai interesantă parte a sărbătorii, un prânz suculent. Am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata.

Deci îi atrage cu aspectul cel mai atractiv al petrecerii. Ei bine, răspunsul este că ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la afacerea lui. Isus subliniază încă o dată că respingerea din partea autorităților religioase și a conducătorilor spirituali ai poporului a propunerii sale de noutate a împărăției este cauzată de singurul Dumnezeu în care cred, singurul Dumnezeu pe care îl adoră: interesul, conveniența. Tot ceea ce fac este spre binele lor, nu sunt interesați de binele poporului și de aceea în fața propunerii împărăției preferă propriul lor domeniu, propriile lor afaceri, interesele lor și nu nevoile poporului.

Iar Isus îi avertizează spunând că interesul lor va fi cel care va duce apoi la ruinarea întregului popor. Dar, mai mult decât atât, i-au prins pe slujitorii lui, i-au insultat și i-au ucis. Soarta profeților trimiși de Dumnezeu… care sunt mereu neînțeleși, respinși și persecutați de autoritățile religioase. Reacția regelui este cea clasică a Vechiului Testament cu care se manifesta mânia lui Dumnezeu împotriva dușmanilor săi, adică distrugerea cetății. Iar aici se face o aluzie la distrugerea Ierusalimului, cetate care va fi pierdută, care va fi distrusă tocmai din cauza conducătorilor religioși care l-au respins pe Mesia păcii anunțat de Isus.

Ei bine, reversul parabolei este că această împărăție, această sărbătoare de nuntă respinsă de conducători și de casta sacerdotală, va fi acum deschisă tuturor. De fapt, apoi a spus slujitorilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor. Iată, aici este un termen care este tradus eronat prin „răscruci”, adică răscrucile drumurilor.

Nu este așa. Termenul folosit de evanghelist este important. El folosește un termen grecesc care indică sfârșitul străzilor urbane, de unde încep potecile. Deci slujitorii trebuie să iasă din cetate și să ajungă la granițele împărăției. Anunțul împărăției este de acum nu numai pentru cetate, ci pentru întreaga lume. Așadar, trebuie să iasă din cetate și să meargă pe cărările lumii.

Aceasta este invitația pe care o face Isus. Și toți sunt invitați la această sărbătoare de nuntă. Oferta de iubire a lui Dumnezeu este pentru întreaga omenire.

Ieșind pe drumuri, slujitorii aceia i-au adunat pe toți pe care i-au găsit, răi și buni. Mai întâi pe cei răi și apoi pe cei buni. Aceasta corespunde cu ceea ce a spus Isus despre iubirea Tatălui: „Veți fi fiii Tatălui vostru care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni”. Deci nu sunt mai întâi cei buni și apoi cei răi, ci toți sunt invitați. Oferta iubirii lui Dumnezeu este făcută pentru toți, în special pentru cei care au mai mare nevoie.

Și sala de nuntă s-a umplut de comeseni. Regele a intrat ca să-i vadă pe comeseni și a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă. Care este semnificație acestei haine de nuntă? Ne vine în ajutor cartea Apocalipsului în care se vorbește despre nunta mielului și se spune că haina de in reprezintă faptele sfinților. Invitația de a participa la împărăție este pentru toți, așa cum am spus, dar apoi, odată intrați în această împărăție, se cere convertirea noastră, o schimbare de mentalitate care trebuie să se vadă în fapte.

Iar aici este cineva care nu a făcut această schimbare, această convertire. I-a spus: „Prietene…”. De trei ori apare termenul „prieten” în Evanghelia după Matei și este întotdeauna în sens negativ; adresat lucrătorului invidios din parabola viticultorilor, lui Iuda și apoi aici. Cum de ai intrat aici fără haina de nuntă?

În împărăția lui Dumnezeu condiția participării este convertirea. Isus o spusese deja: „Convertiți-vă, pentru că este aproape împărăția lui Dumnezeu”. Convertirea înseamnă înlocuirea valorilor existente cu cele propuse de Isus. Împărăția lui Dumnezeu este o alternativă pentru societate unde în locul acumulării să existe împărtășirea, unde în locul poruncirii să existe slujirea. Iar acest lucru trebuie să se vadă prin acțiuni concrete care să o manifeste.

El a amuțit. Atunci regele a zis slujitorilor: „Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”. Este o imagine tipică preluată din limbajul biblic, din limbajul rabinic, pentru a indica falimentul propriei existențe. Conducătorii religioși, marii preoți, bătrânii, fariseii, cei care se considerau cei mai apropiați de Dumnezeu, privilegiați ai împărăției, tocmai ei în schimb nu au intrat, au fost excluși. Excluderea lor nu pune capăt planului de iubire pentru umanitate, ci îi permite să se extindă și să se adreseze întregului univers.

Căci mulți sunt chemați… Oferirea iubirii este pentru toți. Dar puțini aleși. Sunt puțini cei care răspund afirmativ, căci pentru a răspunde afirmativ este nevoie de o schimbare a vieții care se dezvăluie pe deplin în fapte care îmbogățesc viața altora, fapte în favoarea binelui omului. Convertirea înseamnă a considera binele omului ca lucrul cel mai important al propriei existențe, ca valoare absolută.

De aceea autoritățile religioase sunt excluse, fiindcă pentru ele binele cel mai important este cel al lor și al instituției pe care o prezidează și o apără.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici