Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

La rugăciunea Îngerul Domnului (Angelus) a papei Francisc din 15 ianuarie 2023

În acel timp, Ioan l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: «Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Acesta este cel despre care am spus: „După mine vine un bărbat care a trecut înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Eu nu-l cunoșteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel”».
Ioan a dat mărturie, spunând: «Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer și rămânând asupra lui. Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: „Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt”. Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu».

Ioan 1, 29-34

Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!

Evanghelia liturgiei de astăzi (cf. In 1, 29-34) prezintă mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus, după ce l-a botezat în râul Iordan. Spune așa: «Acesta este cel despre care am spus: După mine vine un bărbat care a trecut înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine» (v. 29-30).

Această declarație, această mărturie, revelează spiritul de slujire al lui Ioan. El a fost trimis să pregătească drumul pentru Mesia și a făcut asta fără a se cruța. Omenește s-ar putea crede că trebuie să i se recunoască un „premiu”, un loc important în viața publică a lui Isus. În schimb nu. Ioan, după ce și-a îndeplinit misiunea, știe să se dea la o parte, se retrage de pe scenă pentru a-i face loc lui Isus. L-a văzut pe Duhul coborând asupra lui (cf. v. 33-34), l-a indicat drept Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii și acum se pune la rândul său în ascultare umilă. Din profet devine discipol. A predicat poporului, a adunat discipoli și i-a format mult timp. Și totuși nu leagă pe nimeni de sine. Și acest lucru este dificil, dar este semnul adevăratului educator: a nu lega persoanele de sine. Ioan face așa: îi pune pe discipolii săi pe urmele lui Isus. Nu este interesat să aibă o suită pentru sine, să obțină prestigiu și succes, ci dă mărturie și apoi face un pas înapoi, pentru ca mulți să aibă bucuria de a-l întâlni pe Isus. Putem spune: deschide ușa și pleacă.

Cu acest spirit al său de slujire, cu propria capacitate de a-i face loc lui Isus, Ioan Botezătorul ne învață un lucru important: eliberarea de alipiri. Da, pentru că este ușor să ne alipim de roluri și poziții, de nevoia de a fi stimați, recunoscuți și premiați. Și asta, deși este natural, nu este un lucru bun, pentru că slujirea comportă gratuitate, îngrijirea de alții fără avantaje pentru sine, fără scopuri secundare, fără a aștepta răsplata. Ne va face bine și nouă să cultivăm, ca Ioan, virtutea de a ne da la o parte la momentul oportun, mărturisind că punctul de referință al vieții este Isus. A ne da la o parte, a învăța să ne luăm rămas bun: am făcut această misiune, am făcut această întâlnire, mă dau la o parte și îi las loc Domnului. A învăța să ne dăm la o parte, a nu lua ceva ca o răsplată pentru noi.

Să ne gândim cât de important este acest lucru pentru un preot, care este chemat să predice și să celebreze nu pentru protagonism sau pentru interes, ci pentru a-i însoți pe alții la Isus. Să ne gândim cât de important este pentru părinți, care îi cresc pe copii cu atâtea sacrificii, dar după aceea trebuie să-i lase liberi să meargă pe drumul lor în muncă, în căsătorie, în viață. Este frumos și corect ca părinții să continue să asigure prezența lor, spunând copiilor: «Nu vă lăsăm singuri», dar cu discreție, fără ingerință. Libertatea de a crește. Și același lucru este valabil pentru alte domenii, precum prietenia, viața de cuplu, viața comunitară. A ne elibera de alipirile propriului eu și a ști să ne dăm la o parte ne costă, dar este foarte important: este pasul decisiv pentru a crește în spiritul de slujire, fără a căuta răsplata.

Fraților, surorilor, să încercăm să ne întrebăm: suntem capabili să facem loc celorlalți? Să-i ascultăm, să-i lăsăm liberi, să nu-i legăm de noi pretinzând recunoașteri? Chiar să-i lăsăm să vorbească, uneori. Să nu spunem: „Dar tu nu știi nimic!”. Să-i lăsăm să vorbească, să facem loc celorlalți. Îi atragem pe ceilalți la Isus sau la noi înșine? De asemenea, după exemplul lui Ioan: știm să ne bucurăm de faptul că persoanele merg pe drumul lor și urmează chemarea lor, chiar dacă asta comportă un pic de dezlipire față de noi? Ne bucurăm pentru rezultatele lor, cu sinceritate și fără invidie? Asta înseamnă a-i lăsa pe ceilalți să crească.

Maria, slujitoarea Domnului, să ne ajute să fim liberi de alipiri, pentru a-i face loc Domnului și a da spațiu celorlalți.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: Episcopia Romano-Catolică de Iași