Marta l-a găzduit. Maria a ales partea cea bună
Duminica a 16-a de peste an – 18 iulie 2010
L-a primit în casa ei o femeie cu numele de Marta. Maria a ales partea cea bună – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM
Luca 10,38-42
În acel timp Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei.
Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei.
Venind la el, i-a zis: «Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!». Domnul, răspunzând, i-a zis: «Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești şi te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată».
Luca 10,38-42
Când citim Evanghelia, trebuie să evităm riscul, și s-a întâmplat în trecut, de a interpreta pasajele conform mentalității noastre occidentale. Astăzi avem bine-cunoscutul pasaj al Martei și Mariei, care a fost interpretat întotdeauna ca elogiu adus Mariei, viața contemplativă, în detrimentul sărmanei Marta, viața activă. Deci ca și cum ar exista o elită de persoane care pot alege o viață contemplativă, în timp ce majoritatea persoanelor rămân într-o viață de muncă zilnică.
Nimic din toate acestea. Să vedem pasajul, capitolul 10 din Luca, de la versetul 38. „Pe când mergeau”. Ei merg spre Ierusalim unde Isus se lovește de mentalitatea religioasă. „A intrat într-un sat”. Aici evanghelistul notează contrastul: pe când ei mergeau, Isus și discipolii lui, doar el intră într-un sat. De ce ucenicii sunt lăsați afară? Pentru că ei au încă o mentalitate care îi împiedică să poată înțelege noutatea adusă de Isus, noutatea pe care Isus vrea să o aducă tocmai în sat.
Când avem în Evanghelii termenul „sat” este întotdeauna în sens negativ; satul este locul tradiției, este locul trecutului, este locul în care noutățile sunt privite cu suspiciune. Deci, ori de câte ori găsim satul, este întotdeauna un mediu negativ de ostilitate sau neînțelegere față de mesajul lui Isus.
„Iar o femeie cu numele de Marta”, numele de Marta în aramaică are un sens care este un întreg program, „doamnă/stăpână a casei”, „l-a găzduit”, deci casa este a ei. „Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului…”. Iată, acest fapt de a sta la picioarele Domnului nu trebuie interpretat într-o concepție occidentală ca semn de contemplație, de adorație.
Nimic din toate acestea; în casele din Orientul Mijlociu, în casele palestiniene nu există scaune, toți se așază pe jos. Așadar, a fi așezat la picioarele cuiva înseamnă „a-l asculta, a-l îmbrățișa”. De exemplu, există sfântul Paul care spune că a fost instruit „la picioarele lui Gamaliel”, sau în Talmud se spune: „să fie casa ta un loc de întâlnire pentru cei învățați; să te prăfuiești cu praful picioarelor lor și să sorbi cu sete cuvintele lor”.
Aici atitudinea Mariei nu este nici de adorație, nici de contemplație. Ea îl primește pe Isus și ascultă învățătura lui. Este atitudinea discipolei față de învățător. „Asculta cuvântul lui”. Termenul „cuvânt” este Logos în greacă și înseamnă nu doar o învățătură ocazională, ci întregul mesaj al lui Isus.
„Marta, în schimb, era ocupată cu multe treburi”. Este normal în tradiția evreiască ca femeile să fie izolate în bucătărie, bărbatul este cel care face onorurile casei, nu femeia, ea este invizibilă și face multe treburi. Maria a fost capabilă să încalce tabuul religiei și al moralei și își asumă rolul specific bărbatului, iar Marta nu poate suporta acest lucru.
„Atunci a venit la el și i-a spus: «Doamne, nu-ți pasă…»”. Deci Marta îi reproșează lui Isus libertatea pe care și-a luat-o sora ei. Și să observăm cum aici totul pentru Marta este centrat pe ea însăși. „Sora mea, m-a lăsat singură să slujesc. Spune-i să mă ajute!”. Este la imperativ, nu este o cerere.
Sora mea, m-a lăsat, să mă ajute… total centrată pe ea însăși. Este persoana care respectă cu desăvârșire legile Domnului, care se supune cu desăvârșire regulilor, dar care totuși își permite să judece comportamentul celorlalți. Deci îl învinovățește pe Isus pentru absența surorii ei.
Dar Isus, la rândul său, o mustră pe Marta. „Dar Domnul a răspuns: „Marta, Marta…”. Când există dublarea unui nume sau a unui cuvânt, acesta are întotdeauna o semnificație de ocară, ca atunci când Isus spune „Ierusalime, Ierusalime” și plângea asupra Ierusalimului. „Tu te îngrijorezi și te zbați pentru multe lucruri, dar de unul singur este nevoie”. Care este acest singur lucru de care este nevoie?
Ne spune Isus: „Maria a ales partea cea bună” – literalmente – „care nu-i va fi luată”. Ce este ceea ce nu poate fi luat de la o persoană și de ce a ales Maria acel lucru? Maria a ales să asculte mesajul lui Isus; ei bine, rodul mesajului lui Isus în cei care îl îmbrățișează este un crescendo debordant de libertate, dar nu o libertate care este dată, pentru că libertatea care este dată poate fi și luată, ci o libertate care este rodul unei cuceriri interioare.
Chiar și în detrimentul reproșului și neînțelegerii celorlalți, așa cum am văzut aici. Atunci când libertatea este rodul unei cuceriri interioare, nimeni nu o va mai putea lua. Aceasta este partea cea bună pe care Isus o laudă în Maria și pe care ne invită pe toți să o îmbrățișăm.
Pr. Alberto Maggi, biblist.
Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.
Sursa: Centrul de Studii biblice
