Măreția necunoscută a iezuitului Roger Lenaers

Este un obicei răspândit să se folosească termenul „iezuit” pentru a indica, într-o accepțiune predominant negativă, o anumită tipologie de oameni.

Dacă rămânem în registrul umoristic, totul este permis. Dar dacă vrem în schimb să ne exprimăm cu seriozitate, nu putem trece cu vederea un fapt incontestabil: Societatea lui Isus, fondată în secolul al XVI-lea de Sfântul Ignațiu de Loyola, a fost în aceste cinci secole o oficină de „călugări” de tot felul: inchizitori implacabili și apărători ai indienilor din America Latină; manipulatori ai conștiințelor infantile și oameni de știință de talie internațională; teologi tradiționaliști puternic anti-moderni și teologi ultraprogresiști ​​anticipatori ai viitorului.

Dintre aceștia din urmă, unele nume sunt cunoscute și în afara granițelor Bisericii Catolice: Teilhard de Chardin, Henry de Lubac, Karl Rahner…

Mai puțin cunoscut, dar în opinia mea modestă nu mai puțin demn de a fi luat în seamă, este părintele Roger Lenaers, un iezuit belgian născut în 1925 și care a murit pe 5 august anul acesta. Presa și celelalte mijloace de informare au ocolit aproape în unanimitate știrea. Pe internet există doar un scurt articol pe blogul părintelui Franco Barbero care rezumă în mod eficient profilul său: „La 96 de ani ne va lipsi mai departe, dar ne rămân lucrările sale prețioase. Angajamentul său teologic, îndreptat spre depășirea bisericii medievale, este lucrul cel mai constructiv pe care ni-l putem imagina pentru o cotitură care să-i permită bisericii reconcilierea cu Evanghelia și cu societatea modernă. În timp ce scutură puternic arborele dogmelor creștine și catolice, el afirmă cu claritate exigența de a exprima credința astăzi în limbaje noi”.

S-ar putea spune, fără teama de a exagera, că Lenaers, în afară de meritele sale de elenist și latinist, a realizat o lucrare de regândire radicală a teologiei catolice comparabilă cu tentativa pe care confratele său Jorge Mario Bergoglio încearcă să o realizeze la nivel practic, organizațional și operațional. Unele titluri ale textelor sale sunt deja elocvente: Isus din Nazaret. Om ca și noi? (în care explică cum să înțelegem în mod corect, fără mitizări nepotrivite, titlul mesianic de „fiu al lui Dumnezeu”); Visul lui Nabucodonosor. Sfârșitul bisericii catolice medievale; Deși Dumnezeu nu este în înaltul cerului. O continuare la „Visul lui Nabucodonosor” (două texte în care se trag concluziile ecleziologice ale instanțelor post-teiste și post-religionare).

Eseurile sale au fost incluse și în unele volume din Colecția Dincolo de religii îngrijită de Claudia Fanti și Ferdinando Sudati pentru edițiile Gabrielli.

Oricine își dorește o sinteză în câteva zeci de pagini a gândirii sale – o sinteză care ar putea servi și drept cheie de lectură a lucrărilor sale mai voluminoase – ar putea citi unul dintre ultimele sale texte: Cristiani nel XXI secolo? Una ri-lettura radicale del Credo, publicat direct în italiană la editura Il pozzo di Giacobbe.

Augusto Cavadi, 7 august 2021

Sursa: Zerozeronews

Augusto Cavadi, jurnalist publicist și filosof italian. Fondator al Școlii de formare etico-politică „Giovanni Falcone” din Palermo.