Mâini care îngrijesc și transmit viață
Bună ziua, lume!
Luni din săptămâna a 30-a de peste an – 30 octombrie 2023
Această fiică a lui Abraham nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?
În acel timp, Isus învăța în sinagogă într-o zi de sâmbătă. Și, iată, era acolo o femeie care de optsprezece ani avea un duh de infirmitate: era gârbovă și nu putea deloc să se îndrepte. Văzând-o, Isus a chemat-o și i-a zis: «Femeie, ești eliberată de infirmitatea ta!». Apoi și-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a îndreptat îndată și-l glorifica pe Dumnezeu.
Luca 13, 10-17
Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulțimii: «Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniți deci să fiți vindecați, nu în zi de sâmbătă!».
Atunci, Domnul i-a răspuns și i-a zis: «Ipocriților! Nu-și dezleagă fiecare dintre voi boul și măgarul de la iesle și-l duce la adăpat în zi de sâmbătă? Și această fiică a lui Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?». Pe când zicea aceste cuvinte, toți adversarii lui au fost rușinați, iar tot poporul se bucura de toate faptele mărețe care erau făcute de el.
Acea femeie reprezintă tocmai imaginea femeii de pe vremea lui Isus: imobilă și aplecată, la ordinele soțului ei (sau în orice caz ale bărbatului), fără posibilitatea de a vorbi: o realitate care nu servește ca model, care nu există decât pentru a satisface dorințele și a umple nevoile altora. Un animal de povară, chemată de asemenea să dea slavă lui Dumnezeu făcând copii (băieți dacă se poate, pentru că fetele erau o obligație și o pacoste, și trebuiau deseori abandonate, expuse pe marginea drumului).
Învățătorul face un gest frumos: își pune mâinile asupra ei. Dar nu sunt mâinile rapace ale celor care fac din femei obiectul nevoilor și dorințelor lor; nu sunt mâinile strânse în pumni ale celor care cunosc doar limbajul violenței; nu sunt mâinile molatice ale celor care seduc și abandonează; nu sunt mâinile care obligă pe cineva să stea gârbovit, încovoiat, care fură demnitatea.
Cele ale lui Isus sunt mâini care ne fac să ridicăm capul, care redau demnitatea, care comunică căldura vieții și aroma iubirii care eliberează.
Sunt mâini puternice care apără și protejează, care se îngrijesc de fragilitatea noastră.
Sunt mâini care binecuvântează, adică cuvântează-bine, comunică bunătate, tandrețe.
Sunt mâini care se aplecă nu pentru a zdrobi, ci pentru a ridica.
Iată ce cere Învățătorul de la ai săi, de la comunitatea sa: să fie mâini care comunică viață, care deschid căile demnității, care știu să aibă grijă, care „îndreaptă” distorsiunile care își găsesc adesea în religie rațiunea lor de a fi. Mâini care îmbrățișează și comunică prezența tăcută a unui Tată care își dorește toate fiicele și fiii fericiți pentru că sunt iubiți, iubitori pentru că sunt fericiți.
O îmbrățișare tuturor. Viață plăcută!
Pr. Luciano Locatelli
Sursa: Il Popolo della Senape
