Lăsând totul, l-au urmat

Duminica a 5-a de peste an – 10 februarie 2013

Părăsind toate, l-au urmat pe el – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 5, 1-11

În acel timp, pe când mulțimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezând-se, învăța mulțimile din barcă.

Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: «Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!». Răspunzând, Simon i-a spus: «Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele». Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.

Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: «Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos!». Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoțitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui  Simon: «Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!».

După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Luca 5, 1-11

Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Acesta este răspunsul îngerului la începutul Evangheliei după Luca. Iar în capitolul 5, din care acum avem primele 11 versete, evanghelistul începe să vadă ce este posibil pentru Dumnezeu atunci când omul îmbrățișează puterea iubirii sale.

Evanghelistul ne arată că există o mulțime care se înghesuie în jurul lui Isus pentru că Isus vestește cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este răspunsul lui Dumnezeu la nevoia de plinătate a vieții pe care fiecare persoană o poartă în interiorul ei. Iar oamenii simt în mesajul său ceea ce au nevoie. De aceea există o mare mulțime în jurul lui Isus..

Și Isus continuă să învețe, să-și expună mesajul, adică Vestea cea Bună, iar pentru a face aceasta se urcă într-o barcă, care este a lui Simon. Iar când și-a terminat învățătura, el, om dintr-o zonă internă depărtată de coastă, om de la țară, se hazardează să dea sfaturi unui pescar, lui Simon. Și de fapt îi spune: Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit! Iar răspunsul lui Simon este pe bună dreptate puțin sceptic. De altfel, Simon obiectează: Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, iar noaptea era momentul potrivit pentru pescuit. Noaptea bărcile mergeau la pescuit. Și nu am prins nimic. Într-adevăr, erau pe mal spălând mrejele. Dar Simon are încredere, Simon a început să înțeleagă că în acest cuvânt al lui Isus există o putere, o bogăție de viață care, dacă este primită, poate face să înflorească forme noi și necunoscute de viață.

La cuvântul tău, voi arunca năvoadele. Le aruncă, iar pescuitul este atât de abundent încât ei trebuie să ceară ajutorul unei alte bărci. Pescuitul abundent este o constantă a activității umane atunci când se desfășoară după cuvântul lui Isus, deoarece cuvântul lui Isus, așa cum am spus la început, este răspunsul lui Dumnezeu la nevoile omului, un cuvânt care nu trebuie impus, ci oferit. Fiind expresie a unui mesaj de iubire, acest cuvânt poate fi întotdeauna propus, dar niciodată impus cu forța.

În fața acestui lucru, care este reacția lui Simon, victimă a unei religii care le insuflă oamenilor sentimentul de vinovăție și de nevrednicie în fața divinului? Reacția lui Petru este aceea de a se arunca la picioarele lui Isus, spunând: Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un păcătos!

În loc să se simtă atras de Isus, Petru aproape că vrea să-l evite, vrea să se îndepărteze, tocmai pentru că se simte nevrednic. Ei bine, pe Isus nu-l interesează că Petru este un păcătos, pe Isus nu-l interesează relația lui Petru cu religia sau cu Dumnezeu; Isus este interesat nu de faptul că Petru este un păcătos, ci de faptul că este un pescar, adică de relația lui cu oamenii, cu umanitatea.

Iată de ce Isus îi spune: Nu te teme, deci nu-ți face griji că ești sau nu păcătos, de acum înainte, adică nu te uita la trecutul tău, ci uită-te la prezent și la viitor, vei fi pescar de oameni. Ce înseamnă a-i pescui pe oameni? În timp ce prinderea peștilor înseamnă a scoate peștele din mediul său natural pentru a-i da moartea, a-i pescui pe oameni, adică a-i scoate pe oameni din apă, înseamnă a le comunica viață.

De fapt, evanghelistul folosește literalmente expresia „îi vei prinde vii pe oameni”. Deci este vorba de a le comunica oamenilor acest cuvânt al lui Dumnezeu care, dacă este îmbrățișat, îi ajută pe oameni să iasă din acea mlaștină a morții, din acel mediu toxic care împiedică viața să înflorească.

Și iată concluzia evanghelistului: După ce au dus bărcile la mal, au lăsat totul. Iată că nu mai este numai Simon Petru, ci și Iacob și Ioan, și încep să-l urmeze.

Așadar, în acest pasaj se manifestă puterea Cuvântului lui Dumnezeu atunci când este îmbrățișat. El face să înflorească noi forme de viață abundente. Aceasta este Vestea cea Bună pentru întreaga omenire.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice