Isus, spărgătorul de familii

Tocmai s-a încheiat Sinodul și a provocat multe discuții, în afara și în interiorul zidurilor Vaticanului. Pe ilLibraio.it comentariul fratelui Alberto Maggi (Fondator al Centrului de Studii Biblice „Giovanni Vannucci”): „Isus are o privire foarte critică asupra căsătoriei și familiei patriarhale, iar învățătura sa nu servește la consolidarea acestei instituții, ci la demolarea ei…” – Citește intervenția

În documentul Sinodului tocmai încheiat, este repropusă structura familiei tradiționale și se afirmă că „în ceea ce privește planurile de echivalare cu căsătoria a uniunilor dintre persoanele homosexuale, Sinodul consideră că nu există niciun fundament pentru asimilarea sau stabilirea analogiilor, nici măcar îndepărtate, între uniunile homosexuale și planul lui Dumnezeu privind căsătoria și familia”. Trebuie să ne întrebăm unde se găsește acest plan al lui Dumnezeu. Cu siguranță nu în Isus și în mesajul său, singura expresie a voinței divine. În mod paradoxal, singura dată când termenul „plan” apare în Evanghelii este tocmai pentru a-i acuza pe farisei și pe învățătorii legii că „au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei” (Lc 7,30), acei doctori ai legii care impun poveri grele pe umerii persoanelor și nu vor să le ajute nici măcar cu un deget (Lc 11,46).

Isus are o privire foarte critică asupra căsătoriei și familiei patriarhale, iar învățătura sa nu servește la consolidarea acestei instituții, ci la demolarea ei. Isus provine dintr-o experiență dificilă și traumatică a relațiilor cu ai săi, care au fost sub semnul neînțelegerii: „Nici frații lui nu credeau în el” (In 7,5). Isus a constatat cu amărăciune că „un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui” (Mc 6,4), iar singura dată când se adresează mamei sale, în Evanghelia după Luca, este pentru a o mustra, amintindu-i că Iosif nu este tatăl lui: „De ce m-ați căutat? Nu știați că trebuie să mă ocup de lucrurile Tatălui meu?” (Lc 2,48-49).

Căsătoria era o etapă obligatorie pentru orice bărbat evreu ajuns la vârsta de optsprezece ani. Isus nu se căsătorește, încălcând astfel „planul lui Dumnezeu asupra familiei” („Fiți rodnici și înmulțiți-vă”, Gen 1,28) și atrăgându-și blestemul divin: „Evreul fără soție este respins de Cer” (Pes. B. 113).

Prin comportamentul său, Isus este rușinea clanului familial care decide, împreună cu mama, să meargă și să-l prindă, pentru că este considerat „ieșit din minți”. Și tocmai cu ocazia tentativei de capturare Isus se va distanța clar de familia naturală, cea legată de legăturile sângelui: „Cine este mama mea și cine sunt frații mei? Și, rotindu-și privirea peste cei așezați în jurul lui, a spus: Iată mama mea și frații mei! Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă” (Mc 3,21.31-35). Apoi, în învățătura sa, Isus ajunge la declarații extreme care subminează din rădăcini structura solidă și consacrată a instituției familiale. Isus merge atât de departe încât spune: „Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște tatăl, mama, femeia, copiii, frații și surorile, ba chiar propria sa viață, nu poate fi discipolul meu” (Lc 14,26), și, într-un crescendo care demolează și ceea ce mai rămâne din familie, îi invită pe discipolii săi să o abandoneze, asigurându-i că nu va fi o pierdere, ci un câștig: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față” (Lc 18,29-30). Isus declară că nu a venit să țină unită familia, ci să o dezbine: „Am venit să-l despart pe om de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa, iar dușmanii omului vor fi cei din casa lui…” (Mt 10,35).

Da, va fi mai bine să evităm să vorbim despre „planul lui Dumnezeu asupra familiei…”.

Pr. Alberto Maggi, 27/10/2015

părintele Alberto Maggi

AUTORUL – Alberto Maggi, călugăr din Ordinul Slujitorilor Mariei, a studiat la Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriana din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice „Giovanni Vannucci” din Montefano (Macerata), se ocupă cu răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în serviciul dreptății, niciodată al puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti (Chestii de ale preoților); Nostra Signora degli eretici (Doamna noastră a ereticilor); Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede) (Cum să citim Evanghelia (și să nu ne pierdem credința); Parabole come pietre (Parabole ca pietrele); La follia di Dio (Nebunia lui Dumnezeu) și Versetti pericolosi (Versete periculoase). Este în librării publicată de Garzanti Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita (Cei care nu mor se vor revedea – Călătoria mea de credință și bucurie între suferință și viață).

Aici toate articolele scrise de pr. Alberto Maggi pentru ilLibraio.it

Sursa: ilLibraio.it