Isus postește patruzeci de zile și este ispitit

Duminica 1 din Postul Mare – 1 martie 2020

Isus postește patruzeci de zile și este ispitit – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!». Dar el, răspunzând, i-a zis: «Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”».
Apoi diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului și i-a spus: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: „Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră!”». Isus i-a zis: «Din nou este scris: „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”».
De data aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor și i-a spus: «Îți voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea și mă vei adora». Atunci Isus i-a spus: «Pleacă, Satană! Căci este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”».
Atunci, diavolul l-a lăsat. Și iată că veneau îngerii și îi slujeau!

Matei 4, 1-11

Cei patru munți care apar în Evanghelia după Matei sunt uniți, sunt în relație unul cu celălalt: muntelui fericirilor îi va corespunde muntele învierii, adică, trăind fericirile, avem o viață capabilă să depășească moartea; muntelui ispitirilor, unde diavolul îi oferă lui Isus condiția divină, numai să adore puterea, îi va corespunde muntele schimbării la față, unde Isus va demonstra că condiția divină nu se obține prin putere, ci prin iubire, prin dăruirea generoasă de sine. Să vedem acest al patrulea capitol al Evangheliei după Matei, unde sunt prezentate aceste ispite ale lui Isus, pe care, pentru a le înțelege mai bine, trebuie să le punem în contextul lor. Nu este vorba de ispite, ispitele par ceva ce ne împinge la rău, la păcat. Nimic din toate acestea. Diavolul, după cum vom vedea acum, nu se prezintă ca un adversar al lui Isus, ci ca un colaborator al său, unul care îi dorește succesul. Să vedem. 

Atunci Isus… Cuvântul „atunci” leagă pasajul evanghelistului de botezul în Duh, deci Isus este plin de Duh, iar Duhul i-a fost dat pentru că el s-a angajat să manifeste în mod fidel realitatea lui Dumnezeu. A fost condus de Duhul în deșert. Deșertul amintește de multe lucruri, amintește de exod, drumul eliberării, amintește de perioada încercării și, de asemenea, amintește de locul puterii, unde bandiții, cei care voiau să cucerească puterea, se adunau. Ca să fie ispitit de diavol. Trebuie amintit că diavolul, în Evanghelia după Matei, apare doar în acest singur episod.

După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți. „Patruzeci” indică o generație. Evanghelistul vrea să spună: Atenție, ceea ce vă prezint acum nu este o perioadă limitată a vieții lui Isus, ci întreaga viață a lui Isus, toată existența lui; Isus a fost supus acestor seducții pe tot parcursul vieții lui. Este important faptul că evanghelistul subliniază că postul este de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pentru a indica că nu este un post religios, care începe în zori și se termină la apusul soarelui, ci este o dovadă de putere, pentru că evanghelistul vrea să arate că Isus este egal, este superior lui Ilie, lui Moise, celorlalți care au postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Ispititorul s-a apropiat de el și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Ispititorul nu pune la îndoială faptul că Isus este fiul lui Dumnezeu – în momentul botezului a avut loc proclamarea din partea lui Dumnezeu: „Acesta este fiul meu!” –, ci îl invită… Am putea traduce mai bine, pentru a înțelege mai clar: Din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu… Adică: Ești fiul lui Dumnezeu? Atunci arată-ți puterea! Pentru că aceasta este opoziția care există în Evanghelie. În timp ce Dumnezeu este iubire care se manifestă prin slujire, diavolul este putere care se manifestă prin stăpânire. Deci acest ispititor spune: Din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini”, adică folosește-ți capacitățile, puterea, pentru tine însuți. Dar Isus răspunde, și va răspunde de fiecare dată, citând cuvântul Domnului: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Prin urmare, Isus își exprimă încrederea deplină în acțiunea Tatălui, în punerea în practică a cuvântului său. Iar Isus – de-a lungul Evangheliei se va vedea acest lucru – nu-și va folosi propriile capacități pentru a se hrăni pe el însuși, ci el, fiul lui Dumnezeu, va devine pâine, hrană a vieții pentru alții.

Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă. Sub masca diavolului, aici evanghelistul anticipează care va fi acțiunea fariseilor, a saduceilor, a învățătorilor legii, a întregii instituții religioase. Diavolul nu se prezintă ca un dușman, un rival al lui Dumnezeu, păcătosul, ci își are adepții lui chiar în casta preoțească aflată la putere, care vrea să dețină stăpânirea.

Îl duce în orașul sfânt și „l-a așezat în punctul cel mai înalt al templului”. În mod evident, acest diavol nu numai că cunoaște scriptura, ci cunoaște și apocrifele, pentru că în cartea lui Ezra, un apocrif al vremii, se spunea că mesia se va manifesta apărând pe neașteptate pe cel mai înalt punct al templului din Ierusalim. Așa spune cartea a patra a lui Ezra, un apocrif. Deci diavolul este un acut cunoscător al scripturii și al tuturor celorlalte scrieri.

Și i-a zis: „Dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Din nou spune: Din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu… Invitația diavolului este aceeași pe care i-o vor face, mai târziu, când Isus va fi răstignit, marii preoți, cărturarii, bătrânii: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”, deci arată-ți puterea. Aruncă-te jos, căci este scris: „Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine”. Adică îi spune: Ești Fiul lui Dumnezeu. Fă ceea ce oamenii se așteaptă! Oamenii se așteaptă ca tu să apari dintr-o dată pe templu. Introdu și tu o noutate și aruncă-te jos în spectacol, pentru că îngerii îți vor face trepte sub picioare. Iar aici diavolul, așa cum spuneam, un desăvârșit cunoscător al scripturii, citează Psalmul 91. Dar Isus, chiar și de data aceasta, îi răspunde: Nu-l vei ispiti pe Domnul, Dumnezeul tău. Es o întreagă serie de referiri la episoade din viața lui Israel, legate de lipsa sa de încredere.

A treia oară nu este la fel ca celelalte: în primele două ispitiri sau seducții, diavolul a jucat cartea lui Mesia, cartea religioasă, acum diavolul scoate asul din mânecă, scoate o carte în fața cărei puteri și fascinații știe că toți cedează: puterea bogăției. De data aceasta, deci nu „apoi”, ci: De data aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt. Muntele foarte înalt indică locul unde locuiau zeii, și anume condiția divină, adică diavolul îi oferă condiția divină. Vrei să fii cel care cucerește lumea? Vrei să fii așteptatul neamurilor? Trebuie să ai condiția divină. Iar condiția divină cum se obține? Prin bogăție, prin putere. Și i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor și i-a spus: „Îți voi da toate acestea”. Deci pare aproape – iar în Evanghelia după Luca de fapt spune: „toate aceste sunt ale mele” – că diavolul este deținătorul bogăției, al puterii… Deci cei care dețin bogăție și putere, nu le primesc de la Dumnezeu, ci de la diavol. Îți voi da toate acestea dacă… Există un mic detaliu: dacă vei cădea la picioarele mele și mă vei adora. Deci diavolul îi oferă lui Isus condiția divină prin adorația puterii, a gloriei și a succesului. Dar, așa cum am spus la început, Isus va răspunde acestei ispite ducându-l pe ispititorul său, în figura lui Petru, singurul discipol căruia Isus i se va adresa numindu-l Satană, pe muntele Schimbării la față. Pe muntele Schimbării la față, Isus demonstrează că condiția divină nu se obține prin adorarea puterii, ci prin dăruirea generoasă de sine.

Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă, Satană!”. Același apelativ pe care îl va adresa lui Petru, care va fi Satana lui Isus în Evanghelie. Deci Isus îl respinge. Căci este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”. Este pericolul idolatriei. Aici este o întreagă referință la vițelul de aur, la contaminarea lui Israel cu popoarele păgâne. Atunci, diavolul l-a lăsat. Și iată niște îngeri… Îngerii sunt colaboratorii lui Isus. Se apropiau de el și îi slujeau. Obține ocrotirea îngerilor tocmai prin respingerea ispitei, a seducției. Așadar, rezumând, nu sunt ispite la rău, ci sunt seducții pe care Isus le va pătimii pe tot parcursul vieții sale, și din partea instituției religioase, dar și din partea discipolilor săi.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici