Isus postește în pustiu și este ispitit

Duminica 1 din Postul Mare – 9 martie 2014

Isus postește patruzeci de zile în pustiu și este ispitit – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Matei 4, 1-11

În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!». Dar el, răspunzând, i-a zis: «Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”».

Apoi diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului și i-a spus: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: „Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră!”». Isus i-a zis: «Din nou este scris: „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”».

De data aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor și i-a spus: «Îți voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea și mă vei adora». Atunci Isus i-a spus: «Pleacă, Satană! Căci este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”».

Atunci, diavolul l-a lăsat. Și iată că veneau îngerii și îi slujeau!

Matei 4, 1-11

Prima duminică a Postului Mare se deschide cu Evanghelia după Matei care prezintă ispitirile lui Cristos. Sunt trei ispitiri. Numărul trei înseamnă ceea ce este complet, ceea ce este definitiv. Ceea ce vom citi acum nu este un episod din viața lui Isus, ci evanghelistul vrea să ne facă să înțelegem că de-a lungul întregii sale vieți Isus a fost supus acestor ispite sau acestor seducții.

Dar să vedem ce ne spune evanghelistul. Atunci Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. Cu termenul „atunci”, evanghelistul leagă acest episod de cel care îl precedă, botezul lui Isus, când Isus a primit Duhul Tatălui, iar Tatăl îl recunoaște ca fiu pentru că Isus își manifestă dorința, angajamentul de a-l face prezent ca iubire pentru omenire. Ca urmare a acestui angajament al lui Isus, Duhul îl conduce pe Isus în pustiu. Cuvântul „pustiu” amintește de cel puțin trei lucruri: exodul, eliberarea poporului din sclavia egipteană; în timpul acestui exod a fost o perioadă de ispitiri și încercări la care Dumnezeu și-a supus poporul; pustiul era și locul unde se adunau toți cei care voiau să cucerească puterea, prin răscoale, prin revolte.

Ca să fie ispitit de diavol. Verbul „a ispiti” este aplicat în Evanghelie fariseilor, saduceilor, învățătorilor legii în disputa cu Isus. Iar Isus, la fiecare dintre aceste ispitiri – fariseii, saduceii, învățătorii legii – răspunde cu citate din Scriptură, exact așa cum ne anticipează evanghelistul aici. Termenul „ispitire” are o conotație negativă; în realitate, diavolul – după cum vom vedea – nu îl ispitește pe Isus să facă ceva negativ sau să întreprindă acțiuni păcătoase. Nimic din toate acestea.

Diavolul nu se prezintă ca un dușman, ca un rival al lui Isus, ci ca un aliat al lui care vrea să-l ajute în realizarea programului său. Prin urmare, mai degrabă decât de ispite, ar trebui să vorbim de seducțiile diavolului. Diavolul apare numai în acest episod din întreaga Evanghelie după Matei.

După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți… Evanghelistul vrea să sublinieze că postul lui Isus nu este postul religios care era necesar pentru a obține iertarea sau bunăvoința din partea Domnului. Postul religios începea în zori și se termina la apusul soarelui; faptul că evanghelistul subliniază că a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, înseamnă că nu este un post religios.

Este o dovadă de putere precum cea de care a dat dovadă Moise înainte de a primi tablele alianței. Ispititorul s-a apropiat de el și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…”. Ispititorul nu pune la îndoială filiația divină a lui Isus, care la botez a fost confirmată de glasul Tatălui care a spus: „Tu ești fiul meu”. Această expresie a ispititorului, „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”, nu este așadar o îndoială, ci înseamnă: „De vreme ce ești Fiul lui Dumnezeu, din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu, folosește-ți capacitățile în avantajul tău!”.

Spune ca pietrele acestea să devină pâini! Prima ispitire este să-și folosească capacitățile în avantajul său. Dar Isus nu își va folosi capacitățile în folosul său, ci în folosul altora. Tocmai Isus va fi cel care se va face pâine pentru alții. Iar Isus răspunde: Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul”.

Aceste trei ispitiri se referă la trei episoade cunoscute în cartea Exodului, trei încercări la care Dumnezeu și-a supus poporul în pustiu, iar aceasta este încercarea manei. Ce vrea să spună Isus citând acest text din cartea Deuteronomului, capitolul 8, versetul 3? Așa cum părinții în pustiu, ascultând cuvântul, au fost hrăniți cu mană, cu atât mai mult noul popor, noua eliberare a lui Isus, ascultând cuvântul său, va fi hrănit.

Isus nu va face un gest prodigios pentru a-și astâmpăra foamea, ci cuvântul său îi va ajuta pe cei care îl primesc și pe cei care îl urmează, să împartă pâinea cu cei flămânzi.

Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, adică Ierusalim, l-a așezat pe coama templului… De ce acest detaliu? Pentru că într-o carte apocrifă, Cartea a IV-a a lui Ezra, se credea că Mesia, pe care nimeni nu-l cunoștea, se va manifesta brusc apărând în punctul cel mai înalt al templului, pe coama templului. Deci aceasta este expectativa poporului. Atunci diavolul, care se prezintă ca asistent al lui Isus, îi spune: „Fă ce așteaptă poporul, fă ce dorește poporul, ba chiar introdu și tu o noutate!”.

Și îi spune pentru a doua oară: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, adică „de vreme ce ești Fiul lui Dumnezeu”, aruncă-te jos, adică arată-te, așa cum se așteaptă oamenii, în cel mai înalt punct al templului, dar adaugă o notă de forță extraordinară care să-i facă să înțeleagă că tu ești cu adevărat fiul lui Dumnezeu: aruncă-te jos! Iar apoi diavolul citează un psalm. În această opoziție a schimburilor de replici prin citate scripturistice, evanghelistul vrea să ne facă să înțelegem că ceea ce ne povestește el nu este un episod din viața lui Isus, ci întreaga viață a lui Isus, de-a lungul căreia va fi contrastat de farisei, de cărturari, de bătrâni, care vor crede că au Scriptura de partea lor pentru a bloca sau a inhiba acțiunea lui Isus.

Și, de fapt, citează Psalmul 91, versetele 11-12: „El va porunci îngerilor săi să te păzească”, adică provoacă-l pe Domnul și apoi încrede-te în el.

Vom regăsi apoi această ispită în gura marilor preoți, a cărturarilor și a bătrânilor, în momentul răstignirii lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”, de vreme ce ești Fiul lui Dumnezeu, „coboară de pe cruce”, adică arată-te ca un Dumnezeu puternic. Isus i-a răspuns: Din nou este scris: „Nu-l vei pune la încercare pe Domnul Dumnezeul tău”.

La fel și acesta este un pasaj din Scriptură, din cartea Deuteronomului, capitolul 6, versetul 16, și este episodul de la Massa, una dintre ispitele poporului în pustiu, când poporul se întreba: „Este Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”. Deci poporul s-a îndoit de prezența Domnului. Isus are încredere deplină în Tatăl și nu are nevoie să invoce intervenții extraordinare din exterior care să confirme această încredere.

Din nou… Iată, aici traducerea nu este exactă, pentru că aici spune: Diavolul l-a dus din nou pe un munte foarte înalt… Nu l-a dus niciodată până acum, deci nu poate fi tradus cu „din nou”. Termenul grecesc trebuie tradus exact cu „de data aceasta”. Această ispitire este diferită de celelalte: cele două ispitiri anterioare au fost precedate de afirmația „De vreme ce ești Fiul lui Dumnezeu”, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, deci ca urmare a capacităților și puterii de a fi fiul lui Dumnezeu. De aceea diavolul nu pune în discuție faptul filiației divine, pentru că este o ispită care este potrivită pentru orice om.

Deci, de data aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt. De ce muntele cel mai înalt? În antichitate muntele era locul de reședință al zeilor și indica condiția divină. Deci diavolul îi oferă lui Isus să aibă condiția divină. Trebuie amintit că, la vremea aceea, toți cei care dețineau puterea aveau condiția divină. Faraonul era un Dumnezeu, împăratul era fiul lui Dumnezeu. Deci toți cei care dețineau puterea aveau condiția divină, iar diavolul îi oferă lui Isus condiția divină. Cum?

I-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor, adică bogăția lor, și i-a spus: „Îți voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea și mă vei adora”. Adică diavolul îi propune lui Isus condiția divină prin adorarea puterii pentru a domina lumea. Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă, Satană!”. Îl numește Satană, numele ebraic. Evanghelistul vrea să ne facă să înțelegem că acestea sunt ispitele care îi vin lui Isus din partea poporului său. Căci este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”. La fel și de această dată este un citat din Scriptură, din cartea Deuteronomului, capitolul 6, versetul 13, unde Domnul își pune în gardă poporul cu privire la pericolul idolatriei când intră în țara Canaanului.

Pentru Isus, puterea este idolatrie. Isus este fiul unui Dumnezeu iubire care se exprimă prin slujire, în timp ce diavolul este imaginea puterii care îi domină pe oameni. Atunci, diavolul l-a lăsat. Și iată că veneau îngerii și îi slujeau.

Isus obține protecția îngerilor prin respingerea ispitei. Aceste ispitiri ale lui Isus, așa cum spuneam la început, nu sunt un episod izolat din viața sa, ci evanghelistul ne anticipează tot ce se va întâmpla de-a lungul întregii vieți a lui Isus, sedus în mod continuu de preluarea puterii, pentru că asta era ceea ce oamenii se așteptau.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice